Ministrul Alexandru Rogobete a comentat la Prima TV despre infecțiile nosocomiale din spitale și despre măsurile necesare pentru a le detecta și limita, punând accent deosebit pe regulile de igienă pentru personalul din secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă.
Tema infecțiilor dobândite în spital nu e una nouă: încă din secolul XIX s-a înțeles legătura dintre igienă și siguranța pacientului, iar astăzi controlul acestor infecții rămâne o provocare majoră în multe sisteme de sănătate. Rogobete a explicat că realitatea e simplă și puțin ironică: nu există spitale cu bloc operator și secții ATI în care să nu apară astfel de infecții, însă diferența o face monitorizarea și raportarea corectă și la timp. Dacă nu raportăm, nu putem interveni eficient și situațiile scapă de sub control.
Ministrul a subliniat că problema nu este doar apariția infecțiilor, ci și faptul că uneori ele nu sunt raportate sau sunt ascunse. Din acest motiv a cerut un demers proactiv pentru detecție și control. Pe românește, a spus că trebuie să vedem ce se întâmplă la timp, ca să putem opri transmiterea bacteriilor înainte să producă mai mult rău.
Un aspect pe care l-a accentuat a fost purtarea bijuteriilor și a unghiilor false de către personalul medical din ATI. Legislația actuală din România interzice acest lucru, iar ministrul a reiterat regula: inele, verighete sau unghii artificiale pot găzdui bacterii și favorizează transmiterea lor către pacienți. Apoi a formulat o poziție mai tranșantă: fie renunțați la verighetă, fie nu lucrați în ATI. Această afirmație a generat reacții pe rețelele sociale, unde s-a declanșat chiar o mișcare numită Nu renunţăm la verighetă, reflectând o discuție mai largă despre libertate personală versus cerințe stricte de igienă în zone cu risc crescut.
Mesajul ministrului este clar din punct de vedere procedural: monitorizare, detectare timpurie și respectarea regulilor de igienă. În practică, se combate o combinație între subraportare și obiceiuri care pot părea inofensive, dar care au consecințe reale pentru pacienți vulnerabili. Totodată, atenția se mută de la vina individuală la sistem: dacă unitățile sanitare nu au mecanisme adecvate de raportare și intervenție, problema persistă.
Rogobete a invocat argumente empirice pentru a arăta că infecțiile asociate îngrijirii medicale sunt, în medii cu intervenții invazive, aproape inevitabile, dar prevenția depinde de măsuri simple de control și de transparență în raportare. Când personalul respectă reguli elementare—fără bijuterii, fără unghii false, cu igienă riguroasă a mâinilor—riscurile scad. Iar dacă spitalul detectează din timp focarele, poate interveni pentru a le limita.
Discuția deschide și tema responsabilității colective în sănătate: cum reconciliem reglementările stricte cu sensibilitățile personale ale angajaților, cum cerem transparență fără a transforma raportarea într-o sursă de stigmatizare și cum consolidăm infrastructura de monitorizare astfel încât datele să fie folosite constructiv. Exemple concrete rămân legislația menționată de ministru, secțiile ATI ca puncte sensibile și reacția de pe social media la recomandarea privind verighetele.
Alexandru Rogobete a făcut referire la legislație, practica din ATI și reacțiile sociale legate de recomandarea privind verighetele. Următorii pași depind de implementarea măsurilor și de modul în care unitățile sanitare vor aplica raportarea și controlul infecțiilor. Cum crezi că ar trebui împăcate regulile stricte de igienă cu libertățile personale ale angajaților din sănătate?
Fii primul care comentează