Când evenimentele recente se intersectează cu suspiciunile legate de materialele nucleare, rezultatul este un puzzle încă neîncheiat. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a identificat urme de uraniu în resturile unei clădiri din Deir Ezzor, Siria, distruse de un atac israelian în 2007. Descoperirea readuce în discuție ipoteza conform căreia situl ar fi putut găzdui un reactor nedeclarat, o problemă care a frământat comunitatea internațională de mai bine de un deceniu.
Istoria cazului începe în 2011, când AIEA a concluzionat că, foarte probabil, la Deir Ezzor fusese construit în secret un reactor pe care Siria ar fi trebuit să-l declare. Regimul de atunci, condus de Bashar al-Assad, afirma că instalația era doar o bază militară convențională, o explicație simplă și convențională. De atunci, Agenția a încercat să adune probe suficiente pentru a ajunge la o concluzie definitivă. În anul recent, inspectorii au reușit să ia mostre din trei locații legate de situl vizat, iar analiza acelor probe a produs o surpriză nu tocmai clară.
Testele au scos la iveală un număr semnificativ de particule de uraniu natural într-una dintre locații. Termenul „uraniu natural” indică faptul că materialul nu era îmbogățit, dar AIEA a stabilit că proveniența era antropogenică, adică rezultatul unor procese de prelucrare chimică, nu doar uraniu prezent în sol. Aceasta nu confirmă automat existența unui reactor; arată însă că în acel punct a existat activitate umană legată de materiale pe bază de uraniu. În raport, Agenția afirmă limpede că nu a putut încă formula o concluzie finală asupra semnificației acestor urme.
Noua conducere siriană, instalată după îndepărtarea lui Assad în decembrie trecut, a susținut că nu deține informații care să explice prezența particulelor. Totuși, în iunie, guvernul condus de Ahmed al-Sharaa a permis AIEA accesul la sit pentru prelevarea de probe suplimentare. În aceeași lună, directorul general al AIEA, Rafael Grossi, s-a întâlnit cu președintele sirian, iar discuțiile au condus la un angajament de cooperare deschisă, pentru clarificarea activităților nucleare din trecutul Siriei. Grossi a solicitat sprijin pentru o revenire la Deir Ezzor în lunile următoare, în vederea unor analize mai aprofundate, obținerii de documente relevante și a discuțiilor cu persoanele implicate în acele activități.
Documentul agenției subliniază că doar după încheierea acestui proces și evaluarea rezultatelor vor putea fi clarificate problemele de securitate rămase nerezolvate legate de activitățile nucleare din Siria și va putea fi formulată o concluzie. Până atunci, rămân întrebări: cum a ajuns uraniul prelucrat în acea zonă și ce tip de operațiuni ar fi justificat prezența sa acolo? Aceste întrebări necesită dovezi concrete, documente și mărturii care să le susțină.
Raportul AIEA și întrevederile la nivel înalt scot în evidență două aspecte clare: există urme care merită investigare și există, cel puțin formal, o disponibilitate a noii administrații siriene de a colabora. Urmează pașii practici: prelevare suplimentară de probe, examinare de laborator, acces la arhive și interviuri cu cei care ar fi putut avea legături cu proiectele din trecut. Fără aceste etape, ipotezele rămân doar atât, ipoteze.
Cazul Deir Ezzor ilustrează cât de dificil este să se clarifice activități nucleare istorice în zone afectate de conflict și schimbări politice. AIEA acționează pe baza științei și a procedurilor, iar concluziile sale depind de probe verificabile. Până când acestea nu vor fi suficiente, discuția rămâne deschisă și urmărită de comunitatea internațională. Care credeți că ar trebui să fie prioritățile AIEA și ale autorităților siriene în continuarea investigației?
Fii primul care comentează