Pe vremuri, politicienii purtau discuții despre taxe și prețuri în sălile partidului; acum dezbaterea s-a mutat pe Facebook și în studiourile TV. Tema e plafonarea adaosului comercial la alimente, cine are dreptul să vorbească în numele cui și ce s-a hotărât, sau nu, în coaliția de la București.
Fostul ministru de Finanțe Adrian Câciu afirmă că nu există niciun acord al coaliției privind plafonarea adaosului la alimente și îl acuză pe purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Ene Dogioiu, că a depășit atribuțiile. Câciu cere scuze publice și susține ferm că măsura trebuie păstrată, invocând creșterea inflației de la 5, 7% la 9, 9% în două luni, pe care o leagă de echipa condusă de Ilie Bolojan. El afirmă că Dogioiu nu reprezintă coaliția și că declarațiile ei privind poziția acesteia nu au caracter oficial; în opinia sa, Dogioiu poate vorbi doar în numele Guvernului, nu al formațiunilor din coaliție. Mesajul a fost postat sâmbătă pe pagina sa de Facebook, unde a mai criticat ideea că plafonarea nu ar fi avut efect, calificând astfel de afirmații drept neadevărate și sugerând că anumite părți pot fi influențate de marii comercianți interesați să elimine plafonul.
Reacțiile au venit rapid. Ioana Ene Dogioiu a declarat anterior că decizia de a nu prelungi plafonarea adaosului la alimentele de bază, începând cu 1 octombrie, a fost luată de coaliție și că la acel moment nu exista opoziție. Pe de altă parte, liderul PSD Sorin Grindeanu și alți social-democrați au spus că partidul se opune renunțării la prelungirea măsurii. Astfel, există pe de o parte declarații oficiale ale Executivului și, pe de altă parte, tensiuni între partenerii de guvernare, tipicul scenariu al unui guvern în care comunicarea internă devine publică.
Ministrul Economiei, Radu Miruță, a declarat mai reținut că orice hotărâre privind eliminarea plafonării trebuie luată în coaliție, în unanimitate, pe baza cifrelor furnizate de Ministerul Finanțelor. El a subliniat că argumentele relevante sunt cele financiare: ce încap în buget și capacitatea ministerului de a închide gaura bugetară. În același timp, fermierii au avertizat că ridicarea plafonării ar putea conduce la scumpiri la raft, adăugând astfel un argument economic și social în discuție.
În intervențiile sale publice, fostul ministru Câciu a reiterat că cine susține că măsura nu a funcționat spune neadevărul, iar unele comentarii contrare ar putea fi influențate de interesele marilor lanțuri. Critici precum Adrian Cozma (PNL) au atras atenția că plafonarea prețurilor poate afecta concurența și locurile de muncă, ceea ce arată că problema are și implicații economice concrete, nu doar politice.
Discuția rămâne fragmentată: Executivul susține că hotărârea a fost luată, PSD și aliații acuză lipsa consultării în coaliție, iar miniștrii cer date clare pentru a decide în unanimitate. Datele despre inflație, de la 5, 7% la 9, 9% în două luni, sunt folosite ca argument pentru menținerea plafonului de unii, în vreme ce alții pun accent pe impactul bugetar și pe efectele pe termen lung asupra pieței.
Acțiunile politice referitoare la prețurile alimentelor pun în oglindă două dileme: controlul temporar al prețurilor ca măsură de protecție socială și semnalele economice care pot influența oferta și concurența. Miza rămâne cifrele: 1 octombrie ca dată de referință pentru ieșirea din plafonare, creșterea inflației cu 4, 2 puncte procentuale în două luni și negocierile dintre miniștri, lideri de partid și reprezentanți ai fermierilor. Dialogul continuă pe canale variate, Facebook, declarații oficiale, emisiuni TV, iar decizia finală ar trebui să aparțină coaliției, în cazul în care se ajunge la unanimitate.
Ioana Ene Dogioiu susține că decizia de neprelungire a fost luată de coaliție; Radu Miruță insistă că va fi necesară unanimitatea și cifrele de la Ministerul Finanțelor. Ce urmează: monitorizarea datelor economice și a negocierilor interne, precum și posibile efecte la raft dacă plafonarea va fi ridicată. Cum se împacă protecția consumatorilor cu disciplina bugetară rămâne tema centrală a dezbaterilor politice și economice din săptămânile ce vin.
Datele concrete menționate, 1 octombrie, creșterea inflației de la 5, 7% la 9, 9%, apelurile la unanimitate în coaliție, arată că decizia e atât tehnică, cât și politică. Cine va cântări mai greu, rațiunile economice sau cele sociale, va hotărî cum se reglează prețurile alimentelor de bază. Tu ce crezi: ar trebui menținută plafonarea până când inflația scade sub 5%, așa cum propune Adrian Câciu, sau e mai bine să se evalueze mai întâi impactul bugetar și cel asupra pieței înainte de a decide?
Fii primul care comentează