De la discuțiile de la Bruxelles până la cafenelele din centrul orașului, tema salariului minim revine constant pe agenda publică. Recent, un schimb acid de replici între politicieni a readus în atenție cine, ce și cum decide majorarea salariului minim în România, în contextul legislației naționale și al angajamentelor din PNRR.
Adrian Câciu a reacționat dur pe Facebook după declarațiile purtătoarei de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogioiu, care a afirmat că, „în principiu”, salariul minim nu va crește, invocând presiunile patronatelor și dificultățile economice. Câciu a subliniat că majorarea prevăzută pentru 1 ianuarie 2026 reprezintă un jalon din PNRR și decurge din Directiva Europeană și din Legea 283/2024, precizând că jalonul 392 a fost deja îndeplinit. El a criticat poziția guvernamentală și pe cei care susțin înghețarea salariului, sugerând că astfel de poziții nu sprijină oamenii, ci execută ordine. Mesajul a fost tranșant: decizia privind creșterea este stabilită, indiferent de opozițiile punctuale.
PSD, prin vocea lui Câciu, își reafirmă susținerea pentru majorarea salariului minim brut începând cu 1 ianuarie 2026. Argumentul se leagă de evoluția veniturilor: datele oficiale indică o reducere rapidă a salariului mediu real în România, fenomen care afectează mai puternic angajații cu venituri mici, loviți de scumpiri. Potrivit lui Câciu, o creștere a salariului minim ar oferi o compensare de bază și un sprijin concret pentru acești salariați, o formă de „plasă de siguranță” într-o perioadă economică dificilă.
În schimb, poziția Guvernului, transmisă de Ioana Dogioiu, rămâne prudentă. Ea a repetat că decizia finală nu a fost luată încă și a explicat că patronatele cer înghețarea salariului minim, invocând greutățile economice cu care se confruntă companiile. Astfel, între angajamentele asumate la nivel european și presiunile mediului de afaceri intern se conturează un duel politic și economic: respectarea jalonului din PNRR versus protejarea competitivității și a costurilor pentru angajatori.
Cazul deschide discuția asupra unor teme largi: rolul angajamentelor din PNRR în politicile salariale naționale, tensiunea continuă dintre necesitatea protecției sociale și constrângerile economice ale firmelor, precum și modul în care se formulează deciziile politice între legislație, directive europene și lobby-ul local. Legea 283/2024 și jalonul 392 sunt elemente concrete care nu pot fi trecute cu vederea, la fel ca data de 1 ianuarie 2026 pentru intrarea în vigoare a modificării promise.
Rămâne, de asemenea, de urmărit procesul decizional: cine va cântări mai mult argumentele economice sau cele sociale, cum vor negocia partidele și patronatele și ce soluții pot apărea pentru a împăca creșterea veniturilor mici cu sustenabilitatea firmelor. Există și opțiuni intermediare care pot fi analizate, de la compensări parțiale, facilități temporare sau mecanisme de majorare etapizată, dar toate necesită consens politic și claritate legislativă.
Legea invocată, directivele europene și termenul din PNRR sunt repere tangibile în această dezbatere. Rămâne de văzut dacă decizia finală va respecta calendarul comunicat sau dacă negocierile și presiunile economice vor determina amânări ori soluții alternative. Ce părere aveți despre echilibrul între protecția salariaților cu venituri mici și presiunile patronatelor privind costurile?
Fii primul care comentează