Negocierile referitoare la acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur au ajuns din nou în centrul atenției, iar discuțiile se desfășoară atât la Bruxelles, cât și în fermele din Polonia. Acordul, conceput pentru a crea o zonă extinsă de liber schimb între UE și Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay, stârnește îngrijorări privind efectele asupra agriculturii europene, în special asupra fermelor familiale, determinând Comisia Europeană să solicite garanții suplimentare și să supună documentul verificării de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Problema nu este una recentă: istoria comerțului internațional arată că deschiderea piețelor poate aduce beneficii industriilor mari, dar creează dificultăți pentru sectoare locale sensibile. Același fenomen se repetă acum, în contextul în care oficialii europeni amână ratificarea și discută măsuri de protecție suplimentare. Președintele Consiliului UE pentru Comerț, Lars Løkke Rasmussen, a afirmat că semnarea nu va mai avea loc în 2025, ci cel mai probabil în 2026, iar Comisia Europeană pare hotărâtă să introducă mecanisme menite să reducă impactul negativ asupra fermierilor europeni. În paralel, se pregătește o sesizare la CJUE pentru a verifica compatibilitatea acordului cu regulile UE.
În Polonia, liderii din agricultură trag semnalul de alarmă. Jacek Zarzecki, președintele Platformei Poloneze pentru Carne de Vită Sustenabilă, avertizează că acordul ar putea reprezenta o oportunitate pentru marile industrii din vestul Europei, dar o amenințare directă pentru estul continentului, unde agricultura are un rol esențial în economie și viața rurală. El identifică patru mecanisme principale de risc: introducerea unor contingente masive pentru anumite produse agricole (de exemplu carne de vită 99.000 tone în șase ani, carne de pasăre 180.000 tone, zahăr 180.000 tone, etanol 650.000 tone, miere 45.000 tone), asimetria reglementărilor între UE și țările Mercosur, posibilitatea ca importurile să acopere segmente premium de piață și diferențele uriașe de scară între fermele sud-americane și cele europene.
Aceste numere nu sunt doar statistici reci. Zarzecki estimează pierderi semnificative: pentru sectorul avicol, între 225 și 540 milioane euro și până la 30.000 de locuri de muncă afectate; pentru sectorul cărnii de vită, între 200 și 330 milioane euro și până la 15.000 de locuri de muncă; producția de zahăr ar putea fi afectată de importurile ieftine din trestie; apicultura este vulnerabilă în fața celor 45.000 tone de miere importată fără taxe vamale. Mai mult, el avertizează asupra consecințelor sociale grave: scăderea veniturilor fermierilor, falimente de exploatații, depopularea satelor, creșterea șomajului și migrarea tinerilor, un tablou familiar în regiunile rurale lovite de schimbări economice bruște.
Un alt aspect controversat este siguranța alimentară și problema dublului standard. Zarzecki amintește de un audit al Comisiei Europene din 2024, care ar fi indicat că Brazilia nu ar garanta eliminarea anumitor hormoni folosiți în creșterea bovinelor. Importul unor astfel de produse, susține el, ar putea submina încrederea în sistemele de siguranță alimentară din UE. Critica sa se extinde și la politica climatică: datele privind emisiile (1990–2023) arată scăderi în UE și creșteri semnificative în mai multe țări Mercosur, iar importul de produse cu o amprentă de carbon mai mare pare să contrazică eforturile verzi ale Uniunii.
Pe plan financiar, Zarzecki atrage atenția asupra reducerii bugetului Politicii Agricole Comune de la 387 la 300 miliarde euro și asupra lipsei unor fonduri specifice pentru intervenții în criză. Deși Comisia invocă o rezervă de criză de 6, 3 miliarde euro, el consideră că nu reprezintă resurse reale noi și că mecanismele propuse nu oferă protecție efectivă. Apoi oferă o estimare dură: Polonia ar putea înregistra pierderi agricole de 0, 5–1, 06 miliarde euro anual, riscul unor pierderi de 33.000–64.500 de locuri de muncă și adâncirea unui deficit comercial deja existent cu țările Mercosur, de 1, 66 miliarde euro.
Analiza lor conturează o imagine în care trei forțe împing agricultura europeană într-o capcană: presiunea importurilor din Mercosur și Ucraina, costurile și constrângerile impuse de Pactul Verde European și sprijinul financiar insuficient. Combinate, aceste forțe, susține Zarzecki, pot conduce la dispariția fermelor familiale, în special în regiunile din estul Europei.
Acordul UE–Mercosur reprezintă un test pentru echilibrul dintre deschiderea comerțului și protejarea sectoarelor vulnerabile. Este evident că părțile caută soluții: amânarea ratificării până în 2026, discuțiile privind garanțiile și verificarea juridică la CJUE arată că nimeni nu vrea să semneze în grabă. Rămâne de văzut dacă măsurile propuse vor fi suficiente pentru a păstra competitivitatea și standardele europene, fără a sacrifica fermele familiale și stabilitatea rurală.
Jacek Zarzecki a estimat pierderi de 0, 5–1, 06 miliarde euro anual pentru Polonia, iar dacă aceste valori se confirmă, consecințele economice și sociale ar fi evidente: pierderi de locuri de muncă, ferme falimentate și presiuni asupra comunităților rurale. Credeți că amânarea până în 2026 și acțiunile juridice ale Comisiei vor fi suficiente pentru a apăra fermierii europeni?
Fii primul care comentează