De la marile încercări de iluzionism ale Renașterii până la obsesia contemporană pentru claritate, pictura care se inspiră din fotografie a provocat mereu discuții aprinse. O expoziție intitulată Rivaling Reality: 60 Years of Photorealism, la Museum Frieder Burda din Baden-Baden, reunește peste 90 de lucrări care ilustrează evoluția fotorealismului din anii 1960 până azi; expoziția este deschisă între 28 februarie și 2 august și include împrumuturi importante de la Museo Nacional Thyssen-Bornemisza din Madrid și Whitney Museum of American Art din New York. Organizatorii aduc laolaltă opere semnate de mai mult de 30 de artiști, oferind un tablou amplu al unui curent care a crescut, în mare parte, în Statele Unite.
Fotorealismul s-a conturat ca reacție la expresionismul abstract: artiști precum Richard Estes, Audrey Flack, Ralph Goings și Ron Kleemann au revenit la figurativ și au încercat nu doar să folosească fotografia ca referință, ci să o pătrundă până în cele mai mici detalii, transpunând imaginea fotografică pe pânză cu o acuratețe aproape obsesivă. Subiectele nu sunt neapărat grandioase, fețe ale orașului, interioare de diner, obiecte cotidiene, dar tocmai banalele scene americane au devenit semnătura acestor pictori care au identificat forța imaginii nu în povestea ei, ci în capacitatea de a o reproduce într-un mod iluzionist. E un fel de competiție artistică cu aparatul de fotografiat: cine reușește să păcălească mai bine ochiul spectatorului?
Istoria reproducei fidele a naturii nu e nouă; preocuparea pentru detaliu are rădăcini vechi, însă fotorealismul a adus o nouă problemă estetică: imagini foarte lizibile care, prin standardele picturii occidentale dominante, pot părea inestetice sau prea banale. Tehnica variază, dar multe lucrări sunt ulei pe pânză, realizate cu o măiestrie tehnică ce imită textura, reflexiile sau granulația fotografiei. Expoziția de la Baden-Baden include piese reprezentative, de la People’s Flowers (1971) de Richard Estes la John’s Diner with John’s Chevelle (2007) de John Baeder, și aduce în aceeași încăpere lucrări ale artiștilor John Baeder, Robert Bechtle, Charles Bell, Roberto Bernardi, Tom Blackwell, Robert Cottingham, Don Eddy, Audrey Flack, Ben Johnson, Richard McLean, Malcolm Morley, Karin Kneffel, Gerhard Richter, Raphaella Spence și Craig Wylie, printre alții.
Rivaling Reality explorează și evoluția termenului, folosit uneori interschimbabil cu hiperrealism, și modul în care practica s-a diversificat de-a lungul a șase decenii: de la imitarea aproape fotografică a obiectelor la lucrări care pun sub semnul întrebării însăși noțiunea de realism. Prezentarea include piese împrumutate de instituții importante, ceea ce subliniază atât valoarea istorică a mișcării, cât și interesul continuu al muzeelor pentru dialogul dintre fotografie și pictură. Pentru vizitator, experiența e dublă: admiri tehnica, dar ești invitat să te întrebi ce contează mai mult într-o imagine, subiectul sau modul în care e redat.
Rivaling Reality: 60 Years of Photorealism este expoziția care aduce în discuție contrastele dintre fotografie și pictură, prin lucrările lui Richard Estes, John Baeder și Gerhard Richter. Artiștii demonstrează că precizia tehnică poate transforma motive banale în subiecte de reflecție, iar prezența lucrărilor din Thyssen-Bornemisza și Whitney arată dimensiunea internațională a fenomenului. Fotorealismul nu vrea doar să copieze fotografia, ci și să provoace întrebări despre percepție, memorie și valoarea imaginii. Care dintre aceste reproduceri ți se pare mai aproape de realitate: fotografia sau pictura?
Fii primul care comentează