Recent, Biroul pentru Buget al Congresului din Statele Unite a publicat o estimare interesantă referitoare la noile tarife impuse de președintele Donald Trump asupra importurilor. Aceste măsuri ar putea ajuta la reducerea deficitului bugetar al SUA cu aproximativ 4 trilioane de dolari în următorul deceniu. O mică sumă, nu-i așa? După cum sugerează analiza, dacă aceste majorări vor continua, veniturile suplimentare ar putea diminua deficitele primare cu 3, 3 trilioane de dolari și ar reduce plățile de dobânzi ale guvernului federal cu încă 700 de miliarde de dolari.
Totuși, nu totul este atât de simplu pe cât pare. CBO avertizează că nivelurile curente ale tarifelor ar putea fi contestate fie în negocieri comerciale, fie în instanțele internaționale. Așadar, s-ar putea să vedem niște discuții aprinse, poate mai aprinse decât o dispută între vecini din cauza unui iarbă tăiată prost.
În plus, veniturile generate din taxe vamale ar putea ajuta la compensarea parțială a creșterii deficitului cauzate de pachetul de reduceri de taxe și cheltuieli adoptat recent de republicani. Acest pachet ar putea adăuga în jur de 3, 4 trilioane de dolari la deficit în următorii zece ani. De asemenea, datoria federală a SUA a ajuns la uriașa sumă de 37, 18 trilioane de dolari, conform datelor furnizate de Trezorerie. Poate că în curând vor ieși cu o aplicație care să ne ajute să urmărim aceste cifre ca pe un joc video.
Chiar și cu aceste venituri suplimentare din tarife, care în acest an fiscal au depășit 26 de miliarde de dolari, mult peste nivelul din anul precedent, Congresul se confruntă cu o dată limită la sfârșitul lui septembrie pentru a adopta legile de finanțare. Dacă nu reușesc, riscă un blocaj guvernamental, ceea ce sigur că nu ar fi un motiv de distracție pentru nimeni.
Ce părere aveți despre această situație financiară? Credeți că tarifele vor contribui la o îmbunătățire reală sau va exista o altă întorsătură neașteptată?
Photo: Pixabay, Free to use under the Pixabay License.
am crescut cu ideea că munca cinstită îți oferă niște siguranțe, nu niște jocuri cu cifre. și acum văd cum totul se transformă în tabele și calcule, iar la capătul lor rămânem noi, tot cu griji. parcă îmi aduc aminte de vremuri când politicul părea mai puțin complicat, nu știu, poate eram naiv. tarife, deficit, dobânzi… sună la fel de rece ca un număr pe un ecran. nu pot să nu fiu trist că deciziile astea sunt despre viețile noastre și totuși noi abia contează. daaa, probabil trecem mai departe, dar mi-e dor de ceva simplu, de o siguranță reală.