Hipotiroidismul în timpul sarcinii crește riscul de autism, arată Leena Elbedour într-un studiu realizat pe 51.000 de nașteri.

De zeci de ani medicina recunoaște că hormonii tiroidieni au un rol crucial în dezvoltarea cerebrală; o cercetare recentă realizată într-un spital din sudul Israelului oferă acum cifre concrete pentru această legătură. Studiul, efectuat pe mai mult de 51.000 de nașteri, arată că un dezechilibru al hormonilor tiroidieni în sarcină, în special dacă nu este tratat sau persistă peste primul trimestru, crește considerabil probabilitatea ca un copil să fie diagnosticat cu autism.

Autorii studiului, printre care endocrinologul Leena Elbedour, epidemiologa May Weinberg, psihiatrul pediatru Gal Meiri, cercetătoarea în neurodezvoltare Analya Michaelovski și profesorul Idan Menashe, au publicat marți rezultatele în Jurnalul de Endocrinologie Clinică și Metabolism. Ei subliniază că hormonii tiroidieni maternali sunt esențiali pentru dezvoltarea neurologică a fătului; în primele luni de sarcină fătul depinde aproape exclusiv de hormonii produși de mamă. Dacă apare hipotiroidism care persistă sau rămâne necontrolat pe parcursul sarcinii, riscul de autism crește progresiv, într-un mod dependent de durată: cu cât dezechilibrul persistă mai mult, cu atât riscul pare mai mare. Datele arată că mamele cu hipotiroidism cronic asociat unui dezechilibru tiroidian în sarcină au avut copii cu un risc de aproximativ 2, 6 ori mai mare de a primi un diagnostic de autism; per ansamblu, hipotiroidismul în sarcină a fost legat de un risc dublu în numeroase calcule ale echipei.

Vestea bună pentru viitoarele mame provine tot din acest studiu: atunci când hipotiroidismul cronic este tratat corect, riscul suplimentar de autism nu s-a mai observat. Prin urmare, problema nu este neapărat diagnosticul în sine, ci menținerea unui control hormonal adecvat pe întreaga durată a sarcinii. Analiza pe trimestre a pus în evidență importanța primului trimestru, când fătul încă depinde de hormonii materni pentru formarea timpurie a creierului, și a celui de-al treilea trimestru, când hormonii contribuie la maturizarea finală a structurilor cerebrale. Trimestrul al doilea a părut asociat unui risc mai redus, dar autorii precizează că numărul femeilor care au prezentat dezechilibre doar în această perioadă a fost foarte mic, astfel încât estimarea este nesigură.

Hipertiroidismul în sarcină a fost foarte rar în cohorta studiată, astfel că analiza nu a putut evidenția o legătură clară între hipertiroidism și autism. Un aspect important de avut în vedere sunt limitările datelor: cercetătorii nu au dispus de informații detaliate privind tratamentul cu levotiroxină, nu s-au putut măsura nivelurile de iod ale mamelor și nici prezența anticorpilor tiroidieni, factori care pot influența funcția tiroidiană. Studiul a inclus atât populația evreiască, cât și pe cea beduină din sudul Israelului, iar analiza nu a arătat diferențe semnificative ale riscurilor în funcție de etnie, ceea ce sugerează că rezultatele ar putea fi relevante și pentru alte populații.

Medicii implicați în cercetare recomandă testarea regulată a funcției tiroidiene pe parcursul sarcinii și ajustarea tratamentului când este necesar. Testarea timpurie și monitorizarea periodică pot împiedica menținerea unui dezechilibru hormonal care, conform datelor, ar putea mări riscul pentru dezvoltarea neurodezvoltării copilului. În pofida limitărilor legate de informațiile privind levotiroxina, iodul sau anticorpii, concluziile conturează un tablou clar: identificarea și corectarea disfuncțiilor tiroidiene în sarcină sunt esențiale pentru reducerea riscurilor semnalate.

Studiul publicat marți în Jurnalul de Endocrinologie Clinică și Metabolism, realizat pe peste 51.000 de nașteri și semnat de Leena Elbedour, May Weinberg, Gal Meiri, Analya Michaelovski și Idan Menashe, evidențiază că hipotiroidismul netratat sau persistent în sarcină crește riscul de autism, în timp ce hipotiroidismul tratat adecvat nu pare să-l amplifice. Aceasta ridică întrebări practice despre accesul la screening, despre monitorizarea cu levotiroxină și despre informarea viitoarelor mame, în special în comunități cu resurse medicale variabile. Ce considerați că ar trebui schimbat în practica prenatală pentru a integra mai bine testarea tiroidiană?