De ani buni, tensiunile dintre patroni şi jucători au făcut parte din peisajul fotbalului românesc; de data aceasta subiectul este Gigi Becali, atacantul FCSB Daniel Bîrligea şi incidentul de la meciul cu Hermannstadt din etapa a 16-a a Superligii. După ce Bîrligea a încasat două cartonaşe galbene în două minute şi a fost eliminat, patronul l-a sancţionat financiar şi l-a criticat în public, iar situaţia s-a transformat rapid într-o discuţie despre valoarea de piaţă, clauze şi posibilitatea unei plecări din club.
În momentul în care echipa a rămas în inferioritate numerică, relaţia dintre club şi jucător a intrat în vizor: Becali a aplicat o amendă de 20.000 de euro şi, potrivit declaraţiilor sale pentru fanatik.ro, a reluat criticile în spaţiul public, ceea ce l-ar fi nemulţumit pe Bîrligea. Atacantul l-a sunat pe Mihai Stoica, preşedintele Consiliului de Administraţie, semn că discuţia a depăşit ironia de pe margine şi a ajuns la nivel administrativ. Din partea impresarului a venit imediat vestea că se caută o soluţie de plecare, dar cel mai des invocat obstacol este clauza de reziliere de 15 milioane de euro, considerată de cluburile interesate prea mare în raport cu ce oferă piaţa.
Pe site-urile de profil, Bîrligea apare cotat la aproximativ 5 milioane de euro, o diferenţă semnificativă faţă de suma stabilită în clauză, iar Becali se plânge că nu a primit oferte concrete, nici măcar din regiuni unde transferurile din fotbalul românesc erau cândva frecvente. Patronul afirmă că este dispus să vândă orice jucător, dar subliniază că, în lipsa unei oferte reale, transferul nu poate avea loc. Reacţiile publice şi sancţiunile interne sunt folosite frecvent pentru a menţine disciplina, dar ele pot produce şi efecte secundare în negocierile de transfer, mai ales când imaginea jucătorului şi relaţiile dintre părţi devin subiect de presă.
Clauza de 15 milioane de euro pentru Daniel Bîrligea rămâne punctul central. Diferenţa dintre suma din clauză şi cota de aproximativ 5 milioane de pe Transfermarkt pune în evidenţă problema frecventă a discrepanţelor dintre aşteptările cluburilor şi evaluările externe. Declaraţiile publice ale unui finanţator pot accelera mişcările agenţilor sau pot îngreuna negocierile, în funcţie de contextul pieţei şi de interesul real al cluburilor cumpărătoare. Ce ar trebui să primeze aici: preţul cerut de club, valoarea estimată de piaţă sau dorinţa jucătorului de a-şi schimba mediul?
Fii primul care comentează