China a realizat în această săptămână cea mai mare cumpărare de soia din Statele Unite din ultimii doi ani, iar această mișcare a modificat rapid datele pieței și planurile fermierilor americani. E o revenire notabilă după luni în care Beijingul evitase produsele agricole americane, iar efectele au fost imediate: prețuri în creștere, vânzări accelerate și agitație în porturi și silozuri.
Achizițiile confirmate, aproape 1, 6 milioane de tone în numai trei zile, au generat un val de activitate. Mulți fermieri care au păstrat recolta sperând la o redresare au găsit acum un moment potrivit pentru a vinde; unii au intrat imediat pe piață, alții au ratat valul pentru că și-au vândut înainte de anunț și nu au beneficiat de creștere. Traderii chinezi au profitat, închizând pozițiile speculative deschise când prețurile erau jos și vânzând pe creștere. Rezultatul: contractele futures pentru soia au urcat la cel mai ridicat nivel din iunie 2024, cu o creștere de aproape 12% față de mijlocul lunii octombrie. Cei care urmăresc bursele au avut ce vedea.
Rămâne însă incert dacă Beijingul va atinge obiectivul menționat de oficialii americani: 12 milioane de tone până la sfârșitul anului. Această cifră a fost evocat după întâlnirea dintre Donald Trump și Xi Jinping, iar oficiali precum Scott Bessent și secretarul agriculturii Brooke Rollins au reiterat acordul. China nu a confirmat public acel volum, iar unii analiști sunt sceptici că termenul de sfârșit de an poate fi respectat. Totuși, traderii estimează că totalul real ar putea fi de 2 sau chiar 3 milioane de tone: diferența dintre ceea ce se anunță oficial și fluxul efectiv de contracte e ceva cu care piața s-a obişnuit.
Impactul asupra competitivității a fost evident: oferta americană s-a scumpit atât de mult încât a devenit neatractivă pentru alți importatori, în favoarea ofertei braziliene. Diferența de preț între soia americană și cea braziliană a ajuns la circa 50 de cenți pe bushel pentru livrările din ianuarie, ceea ce înseamnă pentru fiecare navă de 60.000 de tone un cost suplimentar de peste 1, 1 milioane de dolari. Pentru februarie, diferența a urcat la 1, 10 dolari pe bushel. A rezultat un efect în domino: importatori din Turcia și Vietnam au renunțat la cumpărările din SUA și au optat pentru produse sud-americane. În plus, China, care a cumpărat deja mult din America de Sud, nu are nevoie imediată de rezerve noi; înainte de a primi o nouă rundă de livrări va trebui să elibereze spațiu în depozite.
Pe plan intern în SUA, fermierii au răspuns la presiunea cash-flow-ului și la fluctuațiile de preț: mulți au așteptat toată vara să vândă, iar acum au cedat parțial. Analiștii estimează că s-a vândut între 30% și 40% din recolta anului 2025, un nivel tipic pentru mijlocul lunii noiembrie, dar în contextul actual semnificativ pentru direcția pieței. Există și incertitudini legate de un posibil program de compensații anunțat de administrația Trump, evaluat la până la 15 miliarde de dolari; publicarea lui întârzie din cauza blocajului administrativ generat de închiderea recentă a guvernului federal.
Povestea se vede și în exemple concrete. Fermierul și analistul Sherman Newlin, din Illinois, a vândut o parte din recoltă pe creșterea inițială a prețurilor, dar tranzacțiile lui au avut loc înainte de vârful din această săptămână și i-au adus prețuri mai mici decât costurile de producție, fiind forțat de nevoia de numerar să vândă. La fabrica ADM din Decatur, Illinois, prețul era 11, 23 dolari pe bushel, în jurul pragului de rentabilitate calculat de Universitatea din Illinois și o îmbunătățire față de 10, 42 dolari din luna trecută.
Pe piața futures, traderii chinezi par să fi anticipat creșterea: au cumpărat contracte când prețurile erau în jur de 10 dolari pe bushel și au închis pozițiile speculative odată cu achizițiile fizice, ceea ce pune acum presiune pe contractele pentru ianuarie. Datele oficiale despre pozițiile din piața futures sunt însă afectate de blocajul administrativ; lipsa imediată a acestor rapoarte înseamnă mai multă incertitudine în estimări, dar ritmul vânzărilor fermierilor și saltul prețurilor vorbesc de la sine.
Achizițiile recente ale Chinei au remodelat pe termen scurt harta exporturilor de soia: în anii trecuți China a reprezentat între 50% și 60% din exporturile americane de soia, astfel orice schimbare în ritmul cumpărărilor are efecte imediate și vizibile. Dacă Beijingul va onora sau nu cele 12 milioane de tone rămâne de văzut, dar impactul s-a reflectat deja în prețuri, în pozițiile traderilor și în deciziile fermierilor.
Faptul că aproape 1, 6 milioane de tone au fost raportate în trei zile arată că piața globală de cereale poate reacționa rapid la semnale politice și comerciale; pentru fermierii care au vândut acum, pentru traderi și pentru importatori diferențele de preț între origini contează concret, nu doar teoretic. Un exemplu: diferența de 50 de cenți pe bushel pentru o navă de 60.000 de tone înseamnă peste 1, 1 milioane de dolari în plus plătită doar pentru originea încărcăturii. Aceasta influențează deciziile de cumpărare ale Turciei, Vietnamului și altor piețe care pot opta rapid pentru Brazilia. Care credeți că va fi următoarea mișcare a Chinei: va continua achizițiile accelerate sau va tempera ritmul ca să gestioneze depozitele naționale?
Fii primul care comentează