De când Nicușor Dan a preluat responsabilitățile prezidențiale, scena politică din București a început ocazional să semene cu o piesă teatrală plină de dialog rapid și replici acide. Textul de față se ocupă de demiterea lui Ludovic Orban din poziția de consilier prezidențial, motivul invocat de Nicușor Dan și reacțiile ulterioare, toate având loc la Palatul Cotroceni.
Nicușor Dan a motivat public decizia de a-l înlătura pe Ludovic Orban printr-un raționament simplu: nu poate fi acceptat ca un consilier să declare constant în spațiul public lucruri diferite de cele afirmate de demnitarul pe care îl consiliază. Conform președintelui, în astfel de cazuri firesc este ca demnitarul să convoace consilierul, să-i semnaleze problema, iar acesta să demisioneze, după care ambii să anunțe separarea. Nicușor Dan a descris încheierea colaborării drept o „telenovelă”, sugerând prezența unei doze de spectacol în modul în care s-a produs ruptura.
Reacția survine după ce Ludovic Orban a susținut o conferință de presă în care și-a prezentat propria versiune a plecării de la Cotroceni. Orban a afirmat că i s-ar fi sugerat că motivul real ar fi fost o declarație pe care ar fi făcut-o despre candidatul USR la Primărie, referitoare la folosirea imaginii președintelui în campanie. Fostul consilier a spus că înțelege decizia președintelui, însă ar fi preferat să fie invocate alte motive, considerând că acea declarație e nesemnificativă în apărarea președintelui. Totodată, Orban a susținut că nu are nicio datorie față de președinte și chiar că ar fi fost președintele cel îndatorat față de el.
Administrația Prezidențială a comunicat, în schimb, că președintele Nicușor Dan și consilierul prezidențial Ludovic Orban au convenit de comun acord încheierea colaborării în termeni amiabili, iar președintele își exprimă aprecierea pentru activitatea lui Orban și îi urează succes pe viitor. Ludovic Orban fusese numit consilier prezidențial pentru politică internă pe 6 octombrie, iar ruptura a apărut la scurt timp după aceea, ceea ce a făcut ca plecarea să fie urmărită îndeaproape din motive atât politice, cât și simbolice.
Această situație scoate în evidență o tensiune clasică din politica contemporană: cum se armonizează libertatea de exprimare a unei persoane care ocupă funcția de consilier cu necesitatea de coerență publică a demnitarului pe care îl reprezintă. De asemenea, arată cum comunicarea publică devine uneori sursă de criză în relațiile profesionale, mai ales când apar acuzații privind folosirea imaginii în campanie sau când interpretările divergente ale unor declarații alimentează dispute. Evenimentul confirmă că, în politică, nu doar conținutul declarațiilor contează, ci și cine le rosteste și în ce context instituțional.
Ludovic Orban a fost numit consilier pe 6 octombrie, iar plecarea sa a fost prezentată oficial ca una amiabilă. Credeți că două săptămâni pot fi suficiente pentru ca o colaborare să devină un subiect intens în presă? Care credeți că sunt limitele libertății de exprimare pentru consilieri în raport cu demnitarii pe care îi consiliază?
Fii primul care comentează