Ion Bârlădeanu, artist autodidact din Vaslui, este omagiat la IOMO Gallery prin expoziția Angelina. Filmul bate viața, deschisă între 27 noiembrie și 17 ianuarie 2026, care prezintă publicului în jur de 60 de colaje realizate între 2010 și 2017. Lucrările, provenind dintr-o colecție privată, sunt în mare parte expuse pentru prima dată, oferind o perspectivă asupra unei practici artistice dezvoltate în afara circuitelor oficiale.
Parcursul lui Bârlădeanu pare rupt dintr-un scenariu invers: născut în 1946, părăsește satul natal Zăpodeni și trece prin numeroase meserii grele, muncitor la stuf, docher, gropar, tăietor la gater, paznic, și chiar muncitor necalificat la Casa Poporului. După 1989, trăiește la limita subzistenței, selecționând deșeuri într-o curte de bloc de pe strada Moșilor și făcând mici lucrări, refuzând o viață de familie sau un loc de muncă stabil. Din această marginalitate izvorăște proiectul său artistic: timp de peste trei decenii, Ion adună imagini din reviste aruncate și le transformă în colaje care par cadre din filme nevăzute.
Practica sa artistică pornește dintr-un talent înnăscut pentru desen și din dorința de a regiza sau juca în filme. Cu mijloace reduse, el construiește scene proto-pop care, prin estetică, anticipează recepția pop-art-ului în România de după 1989. Colajele sale au un aer hibrid: pop, suprarealist și dadaist, dar învăluite în melancolia unei epoci marcate de amintiri comuniste. Pentru el, groapa de gunoi nu e doar loc de resturi, ci o sursă de arhivă vizuală: o parte a culturii materiale ajunge acolo, iar din acele „mațe” el extrage imagini cu potențial narativ. Fiecare compoziție este concepută ca o scenă cinematică ce spune o poveste completă, cu personaje, cadre și tensiuni.
Un episod devenit legendar în biografia sa s-a petrecut în 2008, la Paris, când Bârlădeanu a întâlnit-o pentru câteva minute pe Angelina Jolie în holul hotelului. Au făcut o fotografie și s-au înțeles prin limbajul universal al gesturilor și zâmbetelor. De atunci, pentru mai bine de un deceniu, Angelina reapare frecvent în filmele lui Bârlădeanu, alături de alte dive precum Sophia Loren, Catherine Deneuve sau Claudia Cardinale. În tonul unei ironii blânde, el devine un „regizor” care a colaborat cu vedete mondiale free of charge, construindu-și un palmares fictiv care-i echilibra viața reală.
Expoziția de la IOMO Gallery funcționează astfel ca o rearanjare în lumina publică: lucrările provin dintr-o colecție privată și multe sunt văzute pentru prima dată de public, oferind o ocazie rară de a cunoaște un artist outsider care a lucrat constant, dar în afara circuitelor instituționale. Demersul curatorului și galeristului urmărește să aducă vizibilitate unui creator emblematic pentru scena alternativă românească, unde critica socială, ironia și libertatea de spirit se întâlnesc în colaje ce par concepute pentru marele ecran imaginar.
Textul curatorului contextualizează tipul artistului marginal: oamenii de la marginile societății au avut, de-a lungul istoriei europene, roluri asemănătoare, de la Socrate sau Diogene la Montaigne și Nietzsche, figuri care contestă, ironizează sau propun alternative la normele sociale. Bârlădeanu se înscrie în această linie a spiritelor ce nu respectă regulile canonice, preferând să creeze din ceea ce alții ar arunca. Arta sa vorbește despre libertate, dar și despre o epocă în care consumul și brandurile au devenit trasee ale unei imagini a eliberării.
Expoziția îi oferă privitorului ocazia să revadă aceste cadre cinematice și să le interpreteze: sunt povești despre identități, celebritate imaginară, melancolie post-comunistă și umor interior. Ele pun în discuție modul în care se construiește mitologia personală și cum, din resturi, se poate naște o arhivă vizuală coerentă. IOMO Gallery dă astfel publicului o fereastră către un univers intim, unde personajele iconice devin instrumente ale imaginației unui om care a refuzat respectabilitatea convențională.
Dan Popescu, galerist și curator, semnează textul însoțitor al expoziției și reliefează firul biografic și semnificațiile: Bârlădeanu este prezentat nu doar ca un creator de colaje, ci ca regizor al propriilor fantasmagorii vizuale, un autor care și-a construit o filmografie imaginară din fragmente de revistă. Expoziția poate fi citită ca o lecție despre cum arta poate circula dincolo de instituții și despre cum creativitatea transformă ruinele materiei cotidiene în imagini care povestesc.
Datele concrete rămân: perioada expoziției 27 noiembrie, 17 ianuarie 2026, aproximativ 60 de colaje realizate între 2010 și 2017, lucrări dintr-o colecție privată, multe văzute public pentru prima dată, locația IOMO Gallery și tema centrală legată de modul în care un creator marginal a construit, film după film imaginar, propria lume vizuală. Ce ne spune această poveste despre valoarea obiectelor aruncate și despre capacitatea unui individ de a crea universuri întregi din resturi?
Fii primul care comentează