Ion Iliescu, fostul președinte al României, a încetat din viață la vârsta de 95 de ani, într-un spital din București. Cunoscut drept inginer și politician, Iliescu a fost o figură proeminentă în evenimentele de după revoluția din 1989, având un rol controversat în transformările politice ale României. De-a lungul anilor, a fost atât privit ca un salvator al democrației, cât și ca un om care a împiedicat schimbările reale, aducând înapoi vechile structuri ale puterii.
Pentru a înțelege mai bine sentimentul de eliberare pe care l-a resimțit o parte dintre români în urma acestei vești, e suficient să spunem că mulți au creat un site special pentru a verifica dacă Iliescu a decedat. Domeniul acestui site, tradus în engleză, este isiliescudead.lol. Înainte de moartea sa, conținutul era foarte simplu: un „nu” urmat de un emoticon trist.
Iliescu a crescut în sistemul comunist al anilor ’60, dar a revenit în prim-plan ca lider al Frontului Salvării Naționale în timpul revoluției. Promisiunile sale de libertate s-au transformat rapid într-o reconstrucție atentă a vechiului regim, folosind cadre de rang secundar și susținători ai Securității.
Una dintre cele mai discutate acțiuni ale sale a fost decizia de a ordona execuția cuplului Ceaușescu, care a fost urmată de un așa-zis proces, unde un “tribunal popular” a decis pe loc condamnarea celor doi. Această situație a condus la expresia despre românii care au obiceiul de a-și condamna liderii în sărbători creștine, un pic ca și cum s-ar face o tradiție din asta.
În aprilie 1990, zeci de mii de oameni au umplut Piața Universității, cerând pluralism și libertate. Iliescu i-a numit “golani”, iar pe 13 iunie, forțele de securitate au deschis focul asupra demonstranților, soldându-se cu victime. Această reprimare a fost ulterior considerată posibil o infracțiune împotriva umanității.
Dacă cineva se întreabă ce înseamnă „mineriade”, trebuie să știe că, atunci când Iliescu a cerut pe televiziune restaurarea ordinii, trenurile pline cu mineri din Valea Jiului au invadat Bucureștiul, provocând haos și violență în rândul protestatarilor. A urmat o serie de intervenții ale minerilor care au marcat acea perioadă, intrând în vocabularul românesc ca sinonim pentru violență organizată de stat.
Perioada sa de conducere a fost marcată de un tip de „democrație controlată”, unde dosarele poliției secrete au rămas închise, iar regulile electorale au fost concepute în favoarea propriilor săi susținători. Criticii susțin că acest model a întârziat transformările economice reale și a facilitat corupția.
De-a lungul anilor, Iliescu a avut parte de acuzații legate de crime împotriva umanității în contextul revoluției și al mineriadelor, dar justiția nu a reușit să finalizeze aceste procese înainte de dispariția sa, lăsând familiile victimelor fără răspunsuri.
Acum, cu moartea sa, se deschid din nou discuțiile: a fost el un stabilizator în haos sau un arhitect al libertății întârziate a României? Ce părere aveți despre impactul pe care l-a avut Ion Iliescu asupra istoriei recente a țării?
of, ce trist.. îmi vine greu să zic ceva coerent. aveam impresia că așa ceva nu se va termina niciodată, că povestea asta cu Iliescu e parte din mobila casei — mereu acolo, uzată, dar nu ai curaj să o arunci. mulți au sperat la altceva după 89, eu eram tânăr atunci, credeam în promisiuni, apoi am văzut cum se rearanjează aceleași fețe în spatele cortinei. nu știu dacă e eliberare sau doar un capitol care s-a încheiat fără adevăr, fără răspunsuri pentru familiile victimelor. îmi rămân în minte imaginile din piață, colegele mele plângeau, eu nu pricepeam prea bine, doar simțeam o teamă rece. acum pare că trecem iar pe lista „să discutăm”, dar ce folos dacă dosarele rămân în sertar? parcă am pierdut o șansă, o generație întreagă a pierdut-o. și da, e ciudat să simți melancolie pentru timpuri atât de dure, dar așa e — se duce o epocă. cine știe dacă vom învăța ceva din asta. 🙁
daaa, amintiri multe, dar rămân și controverse… cine știe.