Toamna aceasta, Nostalgia TV ne aduce în prim-plan două serii poloneze care au marcat istoria televiziunii: Patru tanchisti si un caine și Decalogul. Ambele producții, fiecare cu farmecul ei aparte, ne conduc către momente de reflexie și emoție, într-un mod în care numai televiziunea clasică știe să o facă.
Primul serial, Patru tanchisti si un caine, este o poveste captivantă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ce urmărește aventurile echipajului tancului T-34-85, cunoscut sub numele de Rudy 102. În mijlocul acțiunii se află o echipă formată din personaje diverse: Janek Kos, un adolescent din Gdansk care a avut parte de o navetă neplăcută spre Siberia, Gustlik Jelen, un silezian care a ales să scape din armata germană, Olgierd Jarosz, un comandant cu rădăcini rusești și Grigory Saakashvili, georgian și prieten cu Janek. Alături de ei, cățelul Szarik devine o prezență esențială, simbolizând devotamentul și prietenia în vremuri tulburi. După pierderea comandantului Olgierd, Janek preia frâiele liderului, iar echipei i se alătură Tomek Czeresniak, un tânăr din Studzianki, și se pare că totul devine un pic mai… tactical! Serialul are doar un sezon, cu 21 de episoade de câte 55 de minute fiecare, și a strâns laude pentru mixul său de eroism, prietenie și umanitate, primind o notă de 7.8 pe IMDb.
Pe de altă parte, Decalogul, o lucrare semnată de regizorul Krzysztof Kieslowski, ne invită la o călătorie introspectivă. Aceasta serie, ce a fost realizată la sfârșitul anilor ’80, explorează dilemele morale prin prisma celor zece porunci biblice. Fiecare episod prezintă o poveste distinctă, totuși, toate sunt conectate printr-un fir roșu comun, reprezentat de un personaj misterios, interpretat de Artur Barcis, care observă și reflectează asupra alegerilor altora. Decalogul are un singur sezon de 10 episoade, la fel de lungi ca și cele din Patru tanchisti si un caine, și îmbină teme individuale într-o construcție cinematografică unică, oferind spectatorilor o oportunitate de a medita la aspectele fundamentale ale existenței. Serialul a fost primit cu aplauze pe scară largă, câștigând premii și având pe IMDb o notă impresionantă de 9.0, plasându-l printre cele mai apreciate producții TV.
Prin reluarea acestor două serii, Nostalgia TV oferă spectatorilor ocazia de a redescoperi povești pline de semnificații care au reușit să reziste timpului. Patru tanchisti si un caine aduce în discuție valorile camaraderiei și eroismului, în timp ce Decalogul ne provoacă să reflectăm asupra valorilor morale fundamentale. Împreună, aceștia arată că televiziunea poate fi nu doar o formă de divertisment, ci și o artă, iar noi avem bucuria de a readuce la viață aceste povești care rămân relevante și astăzi. Care dintre cele două serii credeți că va rezona cel mai mult cu voi?
decazion, daaa… iar tancuri? meh, eu vreau popcorn
haha, ce combo ciudat dar bun la tv nostalgie. eu am văzut Patru tanchisti când eram mic, și încă-mi amintesc de Szarik, câinele ăla e prea simpatic, parcă dă ceva umanitate în mijlocul gloanțelor. Janek preluând conducerea m-a emoționat, mi se pare chestie clasică: copilul forțat să crească.
Decalogul e altă treabă, nu e pentru binge, e mai greu de digerat. Kieslowski face chestii subtile — fiecare episod e ca o mini-poveste morală, dar nu te învață neapărat ce e bine. vezi acolo multe dileme contemporane pt anii ’80. Artur Barcis asta misterios apare des, și chiar dacă nu zici tot timpul ce vrea, te pune pe gânduri.
mi-ar place să vadă mai multă lume Decalogul, nu doar pentru nota mare pe imdb, ci pt abordare. dar Patru tanchisti are farmec popular, e mai accesibil. depinde ce vrei: emoție simplă și camaraderie sau ceva care te pune pe gânduri. eu aleg ambele, în seri diferite.
ps: cine știe dacă o să repună și subtitrările corecte? la unele reluări sunt tăieturi sau subtitrare cam ciudată…
wow, nu m-aș fi gândit că Nostalgia bagă și Decalogul lângă Patru tanchisti si un caine.
eu sunt mai mult pe partea cu tancul, am văzut filmul ăsta când eram mic și încă îmi amintesc cât de simpatic era Szarik, câinele ala chiar ține treaba, parcă e un personaj în toată regula. Janek povestea aia cu siberia suna atât de… brut, dar tot e plin de camaraderie, chestii simple care te prind.
pe de altă parte, Decalogul e altfel; e greu, te pune pe gânduri. nu știu dacă toată lumea vrea să se gândească la porunci când aprinde tv-ul, dar Kieslowski are o manieră de a face micile decizii să pară uriașe. bonus: actorul ăla, Artur Barcis, apare în mai multe roluri mici la polonezi, l-am văzut și în alte filme, are ceva hipnotic.
ps: se spune că Kieslowski a colaborat cu Krzysztof Piesiewicz la scenarii, iar asta explică tonul ăla moral-ambigu, nu e doar didactic.
cred că depinde multi de ce caută: vrei poveste de război cu prietenie și momente de umanitate — tancii. vrei să te lovească o dilemă morală și să stai cu gândul la ea — Decalogul.
eu? probabil reiau ambele, azi sunt nostalgic pt tancuri, maine poate vreau o lecție de viață, haha.
oricum, bine că le pun laolaltă, se completează weirdly bine.
Care dintre cele două serii credeți că v-ar pune mai mult pe gânduri și de ce — profundul Decalog cu dilemele lui morale sau Patru tanchisti si un caine cu camaraderia și eroismul său simplu, poate nostalgic, poate naiv, dar totuși atât de uman?