Brazilia, fermierii și marile companii din industria cărnii încearcă la COP30 de la Belém să convingă opinia publică că pot produce carne de vită cu emisii reduse de carbon, plecând de la premisa că pășunile absorb destul carbon pentru a compensa metanul produs de animale. Tema nu e nouă: dezbaterile despre legătura dintre agricultură și climă au o istorie îndelungată, de la inițiativele de regenerare a solurilor până la discuțiile privind reducerea consumului de carne din ultimele decenii.
La Belém, lobby-ul industriei cărnii a venit cu studii și planuri concrete. Abiec, un grup de lobby, a publicat un raport potrivit căruia sectorul creșterii bovinelor ar putea diminua emisiile prin adoptarea anumitor practici. Embrapa, instituția braziliană de cercetare agricolă, pregătește un manual pentru certificarea producătorilor de „carne cu emisii reduse de carbon”. Fernando Sampaio, responsabil cu sustenabilitatea la Abiec, vorbește despre un plan prin care Brazilia ar valorifica potențialul sectorului cărnii de vită în agenda climatică.
Cu toate acestea, promisiunea unei carne de vită „fără emisii” rămâne foarte contestată. Brazilia este cel mai mare exportator mondial de carne de vită, iar vacile emit metan, un gaz cu efect de seră mult mai potent decât dioxidul de carbon. Un studiu publicat în 2018 în revista Science arăta că producerea unui kilogram de carne de vită generează în jur de 100 de kilograme echivalent CO2, de opt ori mai mult decât carnea de porc și de douăzeci de ori mai mult decât ouăle. Pete Smith, profesor la Universitatea din Aberdeen, subliniază că emisiile de metan ale bovinelor rămân o componentă semnificativă a schimbărilor climatice.
Un alt factor cheie în Brazilia este defrișarea. O mare parte din transformarea pădurilor tropicale în pășuni sau terenuri agricole a eliberat cantități mari de carbon stocat în biomasa forestieră. Din 1985, aproximativ 13% din pădurile tropicale au fost convertite în pășuni sau terenuri agricole, iar în 2024 creșterea animalelor a reprezentat mai mult de jumătate din emisiile totale ale țării. Bovinele sunt principala sursă de emisii din Brazilia, iar acest context complică orice argument bazat exclusiv pe captarea carbonului în sol.
Susținătorii propunerii afirmă că pășunile bine gestionate pot stoca carbon. Un studiu realizat de Fundația Getúlio Vargas în parteneriat cu Abiec estimează că sectorul ar putea reduce emisiile până în 2050 dacă se aplică practici adecvate. Totuși, experții avertizează că sechestrarea carbonului în sol nu e o soluție miraculoasă. Pete Smith explică că solul absoarbe carbon doar până la un punct de echilibru; după aceea captarea încetinește sau se oprește, deci nu poate compensa în mod continuu volumele de metan emise de bovine. Ideea că o mai bună gestionare a solului ar rezolva schimbările climatice este, spune el, în mare parte înșelătoare.
Partea practică oferă motive pentru un optimism moderat: aproape jumătate din pășunile din Brazilia sunt degradate prin supra-pășunat și pierderea vegetației care protejează solul. Aici există soluții de regenerare. Grupul Roncador, de exemplu, combină agricultură și creșterea bovinelor pentru a accelera refacerea solului, iar proprietarul Pelerson Penido Dalla Vecchia a observat efecte pozitive locale. Cercetători de la Universitatea de Stat din Kansas monitorizează acumularea de carbon în sol la aceste ferme, încercând să colecteze date solide, nu doar promisiuni teoretice.
Criticii rămân, însă, fermi. Jonathan Foley, directorul Project Drawdown, folosește o analogie simplă: nu poți curăța aerul doar cosmetizând sursele major poluante. El compară situația cu înlocuirea unei mașini vechi și foarte poluante cu una nouă, mai puțin poluantă, dar menținând aceleași obiceiuri care generează poluare. Foley susține că, din perspectiva consumului zilnic, carnea de vită rămâne una dintre cele mai poluante opțiuni și că nimic din ceea ce se întâmplă în sol nu va compensa complet emisiile constante generate de aceste animale.
Reprezentanții industriei resping acuzațiile și cer o abordare integrată. Marta Giannichi, director de sustenabilitate la Minerva SA, afirmă că trebuie combinate captarea carbonului și productivitatea și că cele două aspecte nu pot fi privite separat. La COP30, astfel, discuția despre imagine și realitate continuă, între declarații optimiste, studii de specialitate și avertismente ale climatologilor.
Acțiunea concretă menționată în text este manualul pe care Embrapa îl pregătește pentru certificarea producătorilor de carne cu emisii reduse de carbon. Inițiativa arată o direcție clară: instituțiile și companiile caută proceduri și standarde. Totuși, cifre precum cele din studiul Science (100 kg echivalent CO2 pe kg de carne de vită) și datele conform cărora în 2024 creșterea animalelor a reprezentat peste jumătate din emisiile Braziliei pun lucrurile într-o lumină mai pragmatică. Exemplele practice, precum fermele Roncador și cercetările Universității din Kansas, sunt utile pentru a genera date verificabile, dar nu schimbă imediat balanța emisiilor la scară națională sau globală. Creșterea productivității și îmbunătățirea gestionării solului pot reduce impactul pe termen mediu, dar nu elimină problema metanului produs zilnic de bovine.
Credeți că un manual de certificare și practici agricole îmbunătățite sunt suficiente pentru a transforma sectorul cărnii de vită într-unul compatibil cu obiectivele climatice?
sună frumos pe hârtie, dar metanul mușcă zilnic, știi?