Tehnologia care ajustează netezirea mișcării în funcție de conţinut şi scenă a revenit în discuţie, iar de data aceasta comparăm două abordări rivale propuse în standardele HDR: Intelligent FRC din HDR10+ Advanced şi Authentic Motion din Dolby Vision 2. Ambele susţin că oferă mai mult control creatorilor şi reduc acel efect de „serial TV” observat deja de mulţi spectatori, fiind destinate în special televizoarelor din segmentul premium.
Istoria interpolării mişcării este îndelungată: de la primele televizoare care încercau să elimine tremuratul la filmările la 24 fps până la soluţiile moderne care generează cadre intermediare. Problemele rămân aceleaşi de ani: dacă netezirea e prea agresivă, imaginea pare nenaturală; dacă e prea slabă, persistă judderul. HDR10+ Advanced vine cu Intelligent FRC, care, potrivit relatărilor, permite creatorilor să stabilească nivelul de netezire pentru fiecare scenă şi reglează intensitatea interpolării în funcţie de luminozitatea ambientală. Conceptul e să nu tratezi toate scenele identic, ci să potriveşti netezirea acolo unde e nevoie şi să o reduci unde lumina sau estetica impun altceva. Pare rezonabil pe hârtie, însă, cum se zice, hârtia nu reproduce sensibilitatea cinematică.
În paralel, Dolby a introdus un sistem asemănător pentru Dolby Vision 2, numit Authentic Motion. Compania îl prezintă ca un instrument al viziunii creative a realizatorului, menit să facă scenele să pară mai cinematice fără judder nedorit, aplicând ajustări pentru fiecare cadru sau mişcare în parte. Authentic Motion va fi disponibil în special în Dolby Vision 2 Max, nivelul cel mai avansat al standardului, destinat televizoarelor high-end. În demonstraţiile publice, funcţia pare rafinată: TechRadar a descris un demo pe o scenă din Paris Has Fallen (filmare la 25p), unde netezirea variază treptat, de exemplu, de la nivelul 5 în timpul unei panoramări, la 3 când camera se înclină, apoi la 1 când se stabilizează şi, în final, la 0 pentru cadrele statice cu dialog. E aproape ca şi cum televizorul ar avea propriile gusturi cinematografice, dar bazate pe reguli.
Rămâne întrebarea esenţială: va funcţiona asta pentru spectatori, mulţi dintre ei obosiţi de efectul „soap opera”? Pe hârtie, ideea de a da control creatorilor şi de a regla intensitatea netezirii în funcţie de scenă este solidă. Dacă realizatorii pot decide exact unde şi cât de mult să se aplice interpolarea, multe aplicări nepotrivite ar putea fi evitate. Problema e că, până acum, nu sunt suficiente dovezi că aplicarea selectivă a netezirii va arăta natural în toate cazurile. Nici HDR10+ Advanced, nici Dolby Vision 2 nu au demonstrat pe scară largă că pot păstra aceeaşi senzaţie „naturală” când netezirea variază între cadre într-un acelaşi film. Publicul care deja resimte disconfort ar putea rămâne sceptic până când vor exista exemple concrete pe televizoare reale.
În final, dezbaterea despre Intelligent FRC şi Authentic Motion scoate în evidenţă două întrebări centrale: cine decide cum ar trebui să arate mişcarea pe ecran, producătorul sau televizorul, şi în ce măsură tehnologia poate redă intenţia artistică fără a altera experienţa spectatorului. Dolby Vision 2 Max şi HDR10+ Advanced vor oferi instrumente mai fine, dar succesul lor va depinde de implementare, de adoptarea în televizoarele de top şi de modul în care creatorii acceptă să-şi adapteze materialul la aceste noi posibilităţi. Un exemplu concret: demo-ul cu Paris Has Fallen a prezentat tranziţii între nivelele 5, 3, 1 şi 0; dacă telespectatorii vor vedea astfel de demonstraţii pe televizoarele lor, scepticismul ar putea dispărea. Tu crezi că ar trebui ca regizorii să decidă în ultimă instanţă asupra netezirii mişcării sau preferi ca televizorul să aleagă automat ce pare mai natural?
Fii primul care comentează