Când părinții sunt îngrijorați de alergiile alimentare ale copiilor, e util să știm cine, ce și unde au arătat că vechile convingeri trebuie revizuite: Dr. David Hill de la Children’s Hospital of Philadelphia a realizat un studiu care a analizat dosarele medicale electronice din zeci de cabinete de pediatrie pentru a observa cum s-au schimbat diagnosticele de alergie alimentară înainte și după ghidurile publicate în 2015. Cercetarea pune în lumină tranziția de la recomandarea comună de a amâna introducerea alimentelor potențial alergene către o strategie care promovează expunerea timpurie, susținută de dovezi.
Mult timp, sfatul uzual a fost să întârziem introducerea alimentelor alergene până la vârsta de trei ani. Totuși, datele de la King’s College London, din studiul LEAP condus de Gideon Lack, au schimbat paradigma: expunerea timpurie la alimente precum arahidele reduce riscul dezvoltării alergiilor cu peste 80%, iar protecția persistă la aproximativ 70% dintre copii până în adolescență. Pe baza acestor constatări, ghidurile medicale au început să se ajusteze, iar Hill și echipa sa au evaluat efectele practice ale acestor schimbări în mediul pediatric.
Rezultatele cercetării lui Hill sunt clare și practice: după primele recomandări din 2015, alergiile la arahide la copiii între 0 și 3 ani au scăzut cu peste 27%. Când ghidurile au fost extinse în 2017, reducerea a depășit 40%. Aceste date demonstrează că recomandările bazate pe studii clinice nu rămân doar teoretice, ci pot influența efectiv sănătatea publică. Adoptarea noilor recomandări a început totuși lent: inițial doar 29% dintre pediatri și 65% dintre alergologi le aplicau. Schimbările în practicile clinice necesită timp, dar impactul apare în statistici.
Ce înseamnă asta concret pentru părinți? Ghidurile actualizate în 2021 recomandă introducerea arahidei și a altor alimente alergene între 4 și 6 luni, fără teste preliminare, în cantități mici și sub supravegherea medicului pediatru. Exemple sigure propuse includ unt de arahide diluat sau presărat pe alimente moi, iaurt pe bază de lapte sau soia și unturi din nuci, adaptate ca textură pentru a reduce riscul de înecare. Ideea este să expunem sistemul imunitar acestor proteine într-un mod controlat, diminuând probabilitatea unei reacții nedorite ulterior. Hill evidențiază că astfel de introduceri reprezintă modalități sigure de a obișnui organismul cu alimentele alergene.
Această schimbare de strategie reflectă un proces mai amplu: medicina evoluează pe baza studiilor riguroase, iar implementarea practică poate fi graduală. Studiul lui Hill arată nu doar eficacitatea unei intervenții fundamentate pe dovezi, ci și importanța comunicării între cercetători și medici pentru a transforma recomandările în practică clinică. Un exemplu concret rămâne studiul LEAP de la King’s College și procentele de reducere a alergiilor la arahide, care au determinat modificări ale ghidurilor în 2015, 2017 și actualizări în 2021.
Reducerea prevalenței alergiilor într-o populație necesită nu doar descoperiri științifice, ci și voința sistemului medical de a pune în aplicare noile practici, plus informarea clară a părinților de către pediatri. Ce experiență ați avut voi sau cunoscuții cu introducerea alimentelor alergene la bebeluși?
Fii primul care comentează