Gospodăriile care produc alimente pentru consum propriu, precum gemul preparat în casă, intră în ecuaţia complexă a colectării TVA în România, iar dezbaterea privind GAP-ul de TVA al țării a revenit în atenție după declarațiile șefului ANAF, Adrian Nica, făcute miercuri seară la televizor. Din perspectivă istorică, subiectul impozitării producției casnice nu este unul nou: Europa a încercat în repetate rânduri să armonizeze regulile între economia formală și cea informală, iar acum România caută să își clarifice datele pentru Bruxelles.
Adrian Nica afirmă că datele folosite în discuțiile publice despre performanța colectării TVA se bazează, de fapt, pe raportările din 2022, iar ministerul așteaptă actualizările pentru 2023. El a menționat că și alte state din regiune, cum ar fi Bulgaria, au solicitat asistență pentru a defini corect formulele de calcul ale diferențelor care compun GAP-ul de TVA, adică discrepanța dintre TVA-ul care ar trebui colectat conform legislației și cel încasat efectiv. România urmează aceeași cale: să-și recalibreze prezentarea și explicațiile pentru Comisia Europeană, astfel încât comparațiile să fie mai fidele.
Un aspect surprinzător adus în discuție de Nica a vizat produsele destinate autoconsumului. El a dat exemplul gemului făcut în casă de bunica, subliniind că astfel de producții gospodărești sunt incluse în calculul GAP-ului de TVA. Când moderatorul l-a întrebat direct dacă gemul produs acasă contează pentru GAP, Nica a confirmat: în prezent, da, este luat în considerare. Aceasta evidențiază particularitatea României, unde producția pentru consum propriu are o pondere semnificativă și complică interpretarea indicatorilor fiscali.
Contextul este grav: în 2022 România a înregistrat cel mai mare GAP de TVA din Uniunea Europeană. Specialiștii folosesc acest indicator nu doar pentru estimarea evaziunii fiscale, ci și pentru evaluarea insolvențelor, erorilor administrative și altor pierderi la colectare. Practic, GAP-ul de TVA reflectă un decalaj între așteptările privind încasările din TVA și realitate, iar includerea producției pentru autoconsum poate genera suprapuneri sau impune ajustări metodologice.
Pe de o parte, autoritățile doresc să prezinte cifre cât mai clare și comparabile la nivel european; pe de altă parte, realitățile economice locale, gospodării care își produc alimente, piețe informale, particularități teritoriale, îngreunează o măsurare directă. Exemple ca cel al gemului personalizează problema: nu este vorba doar de cifre, ci și de modul în care definim activitățile economice și de unde trasăm granița dintre consumul propriu și activitatea economică supusă taxării.
Privită mai amplu, discuția despre GAP-ul de TVA și includerea autoconsumului ridică întrebări privind modul de colectare a datelor, transparența metodologică și utilizarea acestor cifre în negocierile sau recomandările Comisiei Europene. Ajustările metodologice, asistența tehnică între state și clarificările pentru raportări ar putea diminua discrepanțele și ar contribui la o imagine mai realistă a colectării TVA în fiecare stat membru.
Adrian Nica a menționat anul 2022 ca reper și a spus că se așteaptă actualizări pentru 2023; Bulgaria a fost citată ca exemplu de țară care caută soluții similare pentru calcule. GAP-ul de TVA rămâne astfel un instrument relevant, dar sensibil la modul de tratare a activităților noncomerciale. În practică, pentru statistică asta înseamnă: trebuie stabilit dacă includem producția gospodărească, cum o cuantificăm și cum justificăm aceste alegeri în fața instituțiilor europene.
Adrian Nica, anul 2022, GAP-ul de TVA și exemplul gemului făcut acasă ilustrează cât de frecvente și totodată complicate pot fi problemele de metodologie fiscală. Aceste nuanțe contează când cifrele devin argumente în negocieri sau sunt folosite pentru reforme. Care crezi că ar fi cea mai realistă soluție pentru a împăca corectitudinea statistică cu specificul social al unor practici precum autoconsumul?
Fii primul care comentează