Schimbarea de direcție în interiorul Partidului Social Democrat a ajuns în prim-plan: liderii au hotărât să elimine din statut termenul „progresist” și să înlocuiască această etichetă cu un angajament pentru valori naționale, religioase și tradiționale. Măsura are loc în România și semnalează o reașezare internă după mai bine de două decenii în care partidul se prezenta oficial drept unul progresist, formulare introdusă la începutul anilor 2000 în contextul consolidării legăturilor cu social-democrația europeană.
Istoria e interesantă: în 2003, PSD a fost primit în Internaționala Socialistă, iar adoptarea termenului progresist era privită pozitiv, într-o perioadă în care multe partide de stânga își reafirmau angajamentul pentru reforme sociale. Astăzi, însă, acel cuvânt a căpătat o altă aură, influențată de evoluțiile politice interne și de campanii în care „progresist” a devenit, în percepția publică, asociat cu alte formațiuni precum USR. Modificarea statutului a fost anunțată de conducerea interimară, care susține că definiția din anii 2000 nu mai reflectă identitatea reală a partidului și că PSD trebuie să se reclame explicit drept promotor al valorilor naționale, religioase și tradiționale. Mesajul transmis public de Sorin Grindeanu punea accent pe continuitatea legăturii partidului cu România, mai degrabă decât pe experimente ideologice.
Schimbarea nu e doar de formă. Ea apare într-un context electoral complicat: la ultimele alegeri parlamentare, PSD a înregistrat cel mai slab rezultat din epoca sa modernă, cu aproximativ 22% din voturi, pierzând o bună parte din electoratul tradițional. În plus, sondajele recente arată că AUR, formațiune ferm ancorată pe agenda conservatoare, a reușit să atragă sprijin semnificativ, un INSCOP din octombrie sugera scenarii în care AUR ar putea obține chiar în jur de 40% din voturi într-un ipotetic scrutin, procente care au pus presiune pe social-democrați să recâștige sau să păstreze segmentul conservator de alegători. Pe scurt, (fără a folosi expresii dramatice) PSD încearcă să recupereze o parte din acest public migrat către alternativa conservatoare, iar modificarea statutului pare a face parte dintr-o strategie mai amplă de repoziționare.
Dezbaterile interne au fost, la rândul lor, semnificative. Unii lideri cereau un semnal clar de susținere pentru anumite persoane, alții preferau alți candidați în cursa prezidențială, iar tensiunile între taberele mai puțin și mai mult conservatoare au ieșit la iveală, mai ales în apropierea alegerilor prezidențiale. O parte a conducerii ar fi sprijinit candidatura Elenei Lasconi, în timp ce alții, printre care Mihai Tudose, Paul Stănescu sau Victor Ponta la acel moment, își îndreptau susținerea spre Călin Georgescu. Marcel Ciolacu a adoptat, atunci, o atitudine rezervată, evitând să indice un susținător oficial pentru turul al doilea.
Figuri cu experiență din partid oferă explicații istorice. Vasile Dîncu, prezent în partid când termenul progresist a fost introdus, explică schimbarea de semnificație: inițial, progresismul era conectat la idealuri de stânga și la reformă socială; treptat, în România, cu o societate mai conservatoare pe anumite subiecte, precum educația sexuală sau drepturile LGBT, cuvântul a fost reinterpretat și a dobândit conotații mai puțin favorabile pentru electoratul tradițional al PSD. Dîncu afirmă că partidul nu a vrut să se rupă de baza sa, motiv pentru care schimbarea de limbaj vizează o reconciliere cu alegătorii mai tradiționali. Adrian Năstase, care a introdus progresismul în statut între 2001 și 2003, descrie modificarea actuală ca o decizie potrivită pentru contextul de azi, reamintind că, acum 25 de ani, progresismul nu reprezenta o ideologie în sine, ci un mod de aliniere la standardele social-democrației internaționale.
Rămâne, firește, întrebarea ce implică concret această schimbare: scoaterea unui termen din statut nu garantează imediat transformări în politici publice sau programe, dar are o valoare simbolică și transmite electoratului o direcție. Totodată, se conturează o distanță mai mare între social-democrații români și omologii lor europeni, în special pe teme legate de drepturile LGBT și educația sexuală, unde consensul european e mai deschis decât acceptarea publică din România. Schimbarea statutului poate fi interpretată atât ca o adaptare tactică înaintea unor confruntări electorale, cât și ca semnal că partidul pune accent pe identitate culturală, când această identitate pare din ce în ce mai importantă pentru alegători.
Adrian Năstase și Vasile Dîncu sunt nume concrete care leagă trecutul de prezent: Năstase a introdus progresismul pentru a facilita integrarea în Internaționala Socialistă, iar Dîncu explică de ce sensul acelui termen s-a modificat. PSD a luat acum decizia formală de a elimina „progresist” din statut și de a se afirma prin valori naționale, religioase, tradiționale, iar această mișcare urmărește, în plan practic, să atragă înapoi alegători care au migrat către AUR sau alte formațiuni conservatoare. Credeți că această repoziționare va reuși să se traducă și în rezultate electorale?
Fii primul care comentează