Mulți credincioși din Moldova și din alte locuri se îndreaptă anual spre Iași pentru a aduce cinstire Sfintei Cuvioase Parascheva, prăznuită la 14 octombrie, o personalitate venerată care a legat de secole istoria locală de pietatea populară. Povestea ei pornește din Epivata, lângă fostul Constantinopol, și trece prin locuri precum Constantinopol, Calcedon și pustia Iordanului, până când moaștele ajung în Moldova, devenind un simbol al protecției și speranței pentru credincioși.
Parascheva, cunoscută sub numele de grabnic ajutătoare și mult folositoare, este cinstită nu atât pentru detalii biografice exhaustive, adesea lipsite în acatistul ei, cât pentru sprijinul pe care credincioșii îl simt în rugăciune. Acatistul nu insistă asupra amănuntelor vieții sale, ci cuprinde mărturii despre ajutorul oferit celor ce se roagă. Repetarea formulei Bucură-te, Sfânta Parascheva, mult folositoare! accentuează felul în care credincioșii descriu binefacerile primite: întărire în fața greutăților, mângâiere, vindecare de boli și sprijin în încercări. Este acea alinare căutată în momentele grele, pe care oamenii o numesc, simplu, ajutor.
S-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea în Epivata, iar de la numai zece ani a început să-și dea hainele celor nevoiași după ce a auzit în biserică chemarea la viața de jertfă. A renunțat la averea familiei, a locuit perioade în Constantinopol și Calcedon, apoi s-a nevoit cinci ani în mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. A căutat apoi liniștea în pustiul Iordanului, iar după o descoperire dumnezeiască s-a întors în satul natal, unde a mai trăit doi ani la Epivata și, la 27 de ani, a trecut la cele veșnice, fiind îngropată pe malul Mării Marmara, în apropiere de satul Kallikrateia. Viața ei scurtă, dar intensă din punct de vedere spiritual, a lăsat o amprentă puternică în memoria creștină.
Legătura cu Moldova se concretizează în 1641, când Patriarhia Ecumenică i-a dăruit moaștele lui Vasile Lupu, ca recunoștință pentru stingerea unor datorii. Moaștele au fost așezate inițial în biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași, iar după incendiul din 1888 au ajuns în Catedrala Mitropolitană din Iași, loc în care pelerinajul a crescut în amploare de-a lungul timpului. Pentru mulți credincioși, prezența moaștelor este un izvor de binefaceri și o dovadă a îngrijirii divine prin sfinți.
Anul acesta, pe lângă moaștele Sfintei Parascheva, pelerinii vor putea cinsti și moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Palama, aduse din Tesalonic și expuse la Catedrala Mitropolitană din Iași. Prezența acestora conferă o dimensiune ecumenică pelerinajului și oferă vizitatorilor ocazia de a întâlni o altă personalitate importantă a spiritualității ortodoxe, cunoscută pentru învățătura despre experiența luminii necreate.
Rugăciunile adresate Paraschevei evocă speranța că ocrotirea ei a ferecat de primejdii și a adus ușurare în suferințe. Unele texte vechi și ziceri populare o elogiază pentru intervențiile sale în viața comunității, iar oamenii continuă să i se închine cu aceeași nădejde. Tradiția pelerinajului la Iași rămâne astfel un act de credință și continuitate culturală, care îmbină istoria, biserica și viața comunității.
Moștenirea Sfintei Parascheva depășește detaliile biografice: moaștele, icoanele și ritualurile legate de data de 14 octombrie mențin o legătură între memoria trecutului bizantin și identitatea religioasă a regiunii Moldovei. Elemente concrete din text, data de 14 octombrie, moaștele aduse de Patriarhia Ecumenică în 1641, biserica Sfinții Trei Ierarhi și Catedrala Mitropolitană din Iași, precum și moaștele Sfântului Grigorie Palama aduse din Tesalonic, ilustrează modul în care spiritualitatea locală s-a împletit cu rădăcinile istorice ale ortodoxiei. Cum crezi că influențează prezența moaștelor și pelerinajele identitatea comunităților locale?
Fii primul care comentează