Anne Applebaum, istorică specializată în Europa Centrală și de Est și jurnalistă laureată a Premiului Pulitzer, vorbește dintr-o perspectivă transatlantică: născută în Statele Unite, devenită cetățeană poloneză în 2013 și apropiată a mediilor politice europene prin legătura cu ministrul de externe Radosław Sikorski, Applebaum aduce o perspectivă rară asupra sprijinului acordat Ucrainei, bazată pe vizite repetate la Kiev și participări la forumuri precum Yalta European Strategy. Istoria relațiilor transatlantice după cel de-al Doilea Război Mondial și schimbările din perioada post-sovietică conturează contextul în care se apreciază astăzi ce oferă Europa și ce oferă SUA în acest conflict.
Applebaum subliniază că, în realitate, totalul cheltuielilor europene pentru sprijinul militar și economic al Ucrainei depășește sumele trimise de Statele Unite. Potrivit ei, dacă se cumulează ajutoarele statelor europene, rezultatul este semnificativ mai mare decât cel al SUA, iar estimările oficiale americane uneori supraevaluează valoarea reală a unor livrări. Ea precizează că războiul nu se câștigă doar cu arme: puterea economică, capacitatea guvernamentală de a plăti soldații și gestionarea bugetelor publice sunt esențiale, iar o parte importantă din aceste resurse provine din Europa. În prezent, spune Applebaum, niciuna dintre aceste sume nu vine din partea Statelor Unite.
Totuși, rolul american nu lipsește. SUA furnizează capacități pe care puține alte state le pot replica: sisteme de sateliți pentru informații și anumite tipuri sofisticate de apărare aeriană. Aceste elemente sunt considerate critice pentru sprijinul ucrainean, chiar dacă, din perspectivă financiară, contribuția Europei ar fi mai mare.
Dezbaterile despre modul în care Rusia percepe amenințarea europeană rămân complexe. Applebaum estimează că Rusia nu pare să se teamă de Germania sau Franța în aceeași măsură ca de SUA, iar unul dintre motive este că Europa nu a acționat niciodată ca o putere unitară în materie de apărare. Ea amintește perioada de incertitudine după alegerea lui Donald Trump, când Europa a pierdut timp așteptând o direcție clară de la Washington care nu a venit. Din perspectiva ei, mizarea pe un gest decisiv din partea SUA poate fi periculoasă pentru securitatea europeană.
Pe tema administrațiilor americane, Applebaum distinge între contribuția lui Joe Biden la politica față de Ucraina și ce ar putea însemna o eventuală revenire a lui Trump. Ea observă că Biden a făcut un pas politic semnificativ: înainte de 2022, Ucraina nu avea un statut de aliat cu o tradiție militară solidă alături de SUA, iar decizia de a înarma Ucraina, inclusiv cu echipamente grele, a reprezentat o schimbare notabilă. În același timp, Applebaum remarcă reticența echipei Biden, care a încercat să ajute fără a provoca Rusia, temeri amplificate de amenințările nucleare, iar această prudență a dus la rețineri pe care, în opinia ei, le consider greșite.
În privința dinamicii politice interne din Statele Unite, opinia publică rămâne, în mare parte, favorabilă sprijinului pentru Ucraina și menținerii angajamentului în NATO, conform analizei lui Applebaum. Schimbarea, spune ea, este prezența în administrație a unor persoane care nu doresc implicare în Europa; aceasta ar constitui, pentru prima dată din 1945, o minoritate influentă la Casa Albă favorabilă retragerii americane din angajamentele europene.
Despre o posibilă retragere a trupelor americane din Europa, Applebaum recunoaște că aceasta s-ar putea produce și ar putea fi o consecință a schimbărilor geopolitice și a negocierilor din mijlocul secolului trecut, dar afirmă că momentul este greu de anticipat. O retragere s-ar putea confrunta cu opoziție internă în SUA, iar liderii americani ar putea ezita din cauza consecințelor politice.
Sinteza finală evidențiază câteva teme-cheie: diferența între contribuțiile europene și cele americane în termeni de cost total, rolul unic al SUA în capacități tehnologice precum sateliții și apărarea aeriană, schimbarea politicii externe americane sub administrația Biden în privința Ucrainei și riscul unei slăbiri a angajamentului american în Europa dacă elemente din actuala conducere de la Washington ar aplica viziuni anti-europene. Exemple concrete din discuție includ mențiunile despre sateliți și apărarea aeriană oferite de SUA, anul 2013 ca dată a dobândirii cetățeniei poloneze de către Applebaum și referința la forumul Yalta European Strategy unde s-au purtat discuțiile. Cum se reflectă, în practică, această distribuție a resurselor și aceste decizii politice asupra capacității Ucrainei de a susține efortul de apărare pe termen lung?
Fii primul care comentează