Mark Zandi: 22 de state plus DC în decădere economică, pericolul divizării regionale a SUA

Regiunea New England, de exemplu, înregistrează o contracție ce nu surprinde în contextul unei creșteri lente a populației, nu e o zonă predispusă la creștere rapidă nici măcar în perioade favorabile. O surpriză pentru Zandi a fost însă Georgia, intrată în recesiune; analiza arată o scădere semnificativă a imigrației interne, parțial cauzată de costurile ridicate ale locuințelor. În contrapartidă, Pennsylvania se distinge pozitiv, beneficiind de sectoare solide în educație și sănătate care atenuează declinurile din alte industrii.
Zandi, care a consiliat democrați din Congres, se declară independent și a fost consilier principal al senatorului John McCain în campanie. El contrazice perspectiva dominantă printre mulți economiști, care pariază pe continuarea expansiunii americane susținute de cheltuielile consumatorilor. Richard Moody, economist șef la Regions Bank, remarcă estimări solide pentru PIB în trimestrul trei, o creștere anualizată de 3, 8%, și amintește că date recente privind investițiile în afaceri, cererile de șomaj și cheltuielile de consum au fost rezonabile, sugerând lipsa unor semne evidente de declin. Date guvernamentale publicate înainte de închiderea federală au mai arătat, la rândul lor, o economie într‑o stare relativ bună.
Cu toate acestea, Zandi rămâne precaut: chiar dacă PIB‑ul și cheltuielile consumatorilor par robuste, piața muncii s‑a slăbit, ceea ce poate submina fundația creșterii. El identifică un tipar comun în statele aflate în recesiune: dependența de agricultură slabă sau de industrii ușoare în declin. Regiunile orientate spre producția de bunuri, agricultură, minerit sau industrie ușoară par cele mai expuse, iar un sector de transport vulnerabil tinde să înrăutățească situația.
Mark Zandi, cifra 22 și prognoza UCLA scot în evidență importanța regiunilor. Creșterea sectorului sănătate și educație în Pennsylvania sau reducerea imigrației în Georgia sunt exemple concrete care explică de ce unele state rezistă mai bine decât altele. Ce măsuri credeți că ar trebui luate la nivel federal sau local pentru a diminua aceste disparități regionale?
Mark Zandi, economist șef la Moody’s Analytics, estimează că 22 de state plus Districtul Columbia se confruntă cu o slăbiciune economică de durată și cu pierderi de locuri de muncă care, cel mai probabil, vor continua. Alte 13 state sunt într‑o situație fragilă, extinzând astfel aria de îngrijorare la aproape jumătate din țară. În ansamblu, imaginea e a unei economii americane vulnerabile: nu se încadrează, după definițiile oficiale, într‑o recesiune larg răspândită, dar riscurile sunt ridicate, iar Zandi avertizează că ne aflăm la un punct critic, o formulare alarmantă, dar susținută de indicatori concreți.
Acest peisaj regional transmite un mesaj clar: economia americană nu este un bloc omogen. Diferențele structurale, între regiuni cu tehnologie avansată și cele bazate pe producție, și deciziile politice la nivel federal pot crea falii care se lărgesc în perioade de incertitudine. Date precum estimarea de 3, 8% pentru PIB în trimestrul trei, semnalările că 22 de state plus DC sunt în slăbiciune și prognoza UCLA pentru California ne reamintesc că indicatorii macro pot ascunde vulnerabilități locale. Cum vor influența aceste disparități politicile economice și piața muncii rămâne de urmărit.
Economiștii tot mai frecvent analizează starea economiei SUA: cine întâmpină dificultăți, unde se observă cele mai mari declinuri și ce factori politici sau structurali ar putea împinge țara într‑o recesiune. Istoria recentă arată că economiile regionale pot merge pe căi foarte diferite, gândiți‑vă la vechea industrializare din Midwest sau la boom‑ul tehnologic din California, iar acum această divergență pare să lase regiuni cu probleme persistente.
Cauzele indicate de Zandi sunt în mare parte legate de politici economice: tarifele impuse de administrația Trump asupra importurilor au creat incertitudine pentru companii, au frânat planurile de extindere și au perturba lanțurile de aprovizionare. În plus, lipsa creșterii forței de muncă în acest an a slăbit dinamica pieței muncii. Reducerile de personal la nivel federal, în contextul reorganizărilor administrative, au lovit în special zona Washington, D.C. și statele învecinate, unde contracția a fost mai pronunțată decât în alte regiuni.
Printre statele afectate se regăsesc și economii importante precum California și New York, care sunt, în prezent, în stagnare. Zandi subliniază că dacă oricare dintre aceste mari economii ar înregistra semne clare de contracție, ar putea trage întreaga economie națională în recesiune. O prognoză recentă a UCLA Anderson School of Management consideră acum posibilă o recesiune în California, ceea ce întărește aceste avertismente.
Definiția oficială a recesiunii, utilizată de Biroul Național de Cercetare Economică, implică o scădere semnificativă a activității economice, răspândită la mai multe niveluri ale economiei și durabilă peste câteva luni. Organizația urmărește indicatori precum ocuparea forței de muncă non‑agricole, venitul personal ajustat pentru inflație (excluzând transferurile), cheltuielile de consum ajustate pentru inflație și producția industrială. Aceste variabile arată diferențe regionale semnificative: unele state emit semnale de alarmă, altele funcționează încă relativ bine.