Când o instalație destinată producției de energie se transformă, în timpul unui conflict armat, într-un focar de tensiune geopolitică, toată lumea ar trebui să fie atentă. Este vorba despre centrala nucleară Zaporojie din sud‑estul Ucrainei, care de luni nu are alimentare din rețeaua externă, conform declarației directorului general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, Rafael Grossi. Originile problemei sunt atât moderne, cât și istorice: centrale nucleare proiectate pentru stabilitate, dar operate într‑un spațiu în care controlul teritorial și securitatea sunt contestate.
AIEA a informat că Zaporojie este de șase zile deconectată de la rețeaua externă, iar aceasta nu este o întâmplare singulară: liniile care furnizează energie au fost întrerupte de zece ori de la debutul conflictului. Cât de periculos este? Fără alimentare externă, reactoarele nu pot folosi sistemele uzuale de răcire și depind de generatoare diesel de urgență. Aceste generatoare au fost activate, dar nu reprezintă o soluție pe termen lung, imaginați‑vă că sunt rezerva care menține funcționarea temporar, dar nu elimină riscul dacă pierderea curentului se repetă sau dacă aprovizionarea cu combustibil devine dificilă.
Grossi a relatat și despre discuții recente: s‑a întâlnit la Varșovia cu ministrul ucrainean de externe, Andrii Sibiga, pentru a discuta modalitățile prin care AIEA poate facilita restabilirea alimentării centralei. În același timp, șeful Inspectoratului de Stat pentru Reglementarea Nucleară din Ucraina, Oleh Korikov, a lansat un apel de alarmă, numind lipsa energiei externe o amenințare majoră la adresa siguranței nucleare și a sănătății publice, și a cerut acțiuni urgente pentru remediere.
Pe de altă parte, contextul este complicat din punct de vedere politic și militar. Centrala Zaporojie se află sub controlul Rusiei încă din primele săptămâni ale războiului, iar ambele părți se acuză reciproc de bombardamente care pun în pericol instalația. Sibiga a scris pe rețeaua X că Rusia ar fi pus mâna pe centrală și ar încerca să o conecteze forțat la propria rețea, ceea ce, spune el, ar mări riscul unui accident nuclear. A susținut că singura opțiune realistă ar fi atribuirea administrării centralei către AIEA, măsură văzută ca temporară, dar menită să reducă tensiunile și pericolele.
Contextul tehnic este simplu, dar vital: rețeaua electrică externă furnizează curentul necesar sistemelor de răcire ale reactoarelor. Dacă aceste sisteme nu funcționează, poate apărea supraîncălzirea combustibilului și, în final, deteriorarea gravă a instalației. De aceea, întreruperile repetate provoacă îngrijorare la nivel internațional. AIEA a depus eforturi diplomatice și tehnice pentru a restabili alimentarea și pentru a monitoriza situația la fața locului, iar întâlnirile între oficiali, precum cea dintre Grossi și Sibiga, fac parte din încercarea de a găsi soluții practice.
Cazul amintește de alte situații în care infrastructura civilă se intersectează cu securitatea națională și siguranța publică. Când o centrală nucleară devine un obiectiv în timpul războiului, nu doar riscul imediat de defecțiune este prezent, ci și consecințe pe termen lung pentru mediu și pentru comunitățile din jur. Predarea administrării către AIEA ar fi un pas atât tehnic, cât și politic, menit să introducă un actor neutru în gestionarea operațiunilor și să reducă tensiunile, dar ridică probleme legate de suveranitate și control.
Rafael Grossi, prin declarații și întâlniri, încearcă să tempereze această zonă de risc. Autoritățile ucrainene cer ferm restabilirea rapidă a alimentării, iar AIEA continuă monitorizarea și oferirea de asistență tehnică. Până când alimentarea nu va fi sigură și stabilă, centrala Zaporojie rămâne un punct sensibil din punct de vedere nuclear și geopolitic.
Zaporojie apare din nou pe agenda internațională ca un exemplu concret al modului în care infrastructura energetică și securitatea pot deveni obiecte de dispută. Pe termen scurt, esențială rămâne restabilirea alimentării externe și asigurarea unor căi sigure pentru întreținerea generatoarelor de rezervă. Pe termen mediu, discuțiile despre administrarea temporară de către AIEA, despre protejarea liniilor electrice și garantarea accesului tehnic neutru la instalație vor decide dacă riscurile se vor diminua sau vor persista.
Zaporojie este acum o lecție despre dependența noastră de continuitatea furnizării de energie pentru siguranța tehnică și publică. Datele și numele sunt clare: șase zile fără alimentare externă, zece întreruperi de la începutul conflictului, întâlniri la Varșovia între Rafael Grossi și Andrii Sibiga. Rămâne de văzut dacă aceste demersuri diplomatice vor fi suficiente pentru a readuce centrala în condiții sigure de funcționare. Ce crezi că ar trebui să facă comunitatea internațională pentru a preveni astfel de situații în viitor?
Fii primul care comentează