Un subiect care revine periodic în dezbaterea publică este legătura dintre medicamentele uzuale și sănătatea copiilor; recent, atenția s-a concentrat asupra acetaminofenului, cunoscut și ca paracetamol sau Tylenol în Statele Unite. Declarațiile recente ale președintelui Donald Trump conform cărora utilizarea acestui analgezic în timpul sarcinii ar crește riscul de autism au provocat îngrijorare la nivel mondial, iar tema necesită o explicație detaliată, cu date și context istoric despre cum epidemiologia și studiile populaționale au încercat de-a lungul timpului să conecteze tratamentele materne cu rezultatele neurodezvoltării copiilor.
Chestiunea este mai complexă decât pare la prima vedere. Un studiu foarte amplu din Suedia, care a urmărit aproape 2, 5 milioane de nașteri între 1995 și 2019, nu a identificat dovezi că acetaminofenul administrat în sarcină ar crește riscul ca un copil să primească diagnosticul de autism. Cercetarea a utilizat registre naționale de sănătate extrem de detaliate, Suedia are unele dintre cele mai bune baze de date pentru astfel de analize, și a combinat înregistrările prescripțiilor cu informațiile colectate de moașe în timpul consultațiilor prenatale. Din această fuziune s-a estimat că aproximativ 7, 5% din sarcini au implicat consumul de acetaminofen.
Cercetătorii au corectat pentru potențiali factori de confuzie: febră, durere sau alte probleme de sănătate care ar fi putut determina o mamă să ia analgezic și care, independent de medicament, ar putea fi asociate genetic sau prin mediu cu tulburări neurodezvoltative. Analiza a vizat rezultate precum diagnosticul de autism, ADHD sau dizabilitate intelectuală. Cea mai solidă parte a studiului a fost comparația între frați: au examinat peste 45.000 de perechi de frați în care mama raportase utilizarea acetaminofenului la o sarcină, dar nu și la alta. Compararea fraților este valoroasă deoarece frații împart mare parte din genetică și mediu familial, permițând astfel o separare mai bună a efectului potențial al medicamentului de influențele familiale.
Inițial, analiza asupra întregii populații a arătat aceeași asociere modestă raportată și de studii mai mici: expunerea prenatală la acetaminofen părea corelată cu o probabilitate ușor mai mare de diagnostic. Însă, după efectuarea comparațiilor între frați, acea asociere a dispărut complet. Adică, în familiile în care un frate fusese expus in utero și celălalt nu, nu s-a constatat nicio diferență în riscul de autism, ADHD sau dizabilitate intelectuală. Acest rezultat indică faptul că factorii familiali sau de sănătate ai mamei, nu neapărat medicamentul în sine, pot explica asocierile raportate anterior.
Nu este un caz singular. Un studiu analogous din Japonia, folosind același tip de design cu comparații între frați, a ajuns la concluzii similare. Interesant este că în Japonia aproape 40% dintre mame au declarat utilizarea acetaminofenului în sarcină, în timp ce în Suedia procentul era sub 10%, evidențiind diferențe mari în practici și contexte culturale. Totuși, în ambele seturi de date rezultatul final a fost identic: odată controlate corespunzător variabilele familiale, nu rămâne dovezarea unei relații cauzale între acetaminofen în sarcină și tulburările investigate.
Motivul pentru care studiile anterioare au sugerat o legătură ține adesea de factori de confuzie. Mamele care iau paracetamol au mai frecvent migrene, dureri cronice, febră sau infecții serioase, afecțiuni care pot avea, la rândul lor, legături genetice sau de mediu cu tulburările neurodezvoltative. Dacă aceste particularități nu sunt controlate, pare că medicamentul este vinovat, când de fapt poate fi doar un indicator al unor condiții care cresc și ele riscul. De aceea, abordările moderne, cu eșantioane foarte mari și metode de comparație între frați, modifică perspectiva și reduc probabilitatea unor concluzii eronate.
În plan profesional, recomandările nu s-au schimbat: organizații precum Colegiul American de Obstetricieni și Ginecologi și Agenția britanică pentru reglementarea medicamentelor continuă să considere paracetamolul drept opțiunea cea mai sigură pentru durere și febră în sarcină, utilizat la doza minimă eficace și doar când este necesar. Aceasta este o practică stabilită de zeci de ani. Dacă utilizarea devine frecventă sau prelungită, cel mai bine este să discutați cu medicul, pentru a evalua cauzele durerii sau febrei și alternativele posibile. Mesajele alarmiste care susțin că paracetamolul cauzează autism pot determina femeile însărcinate să evite tratarea durerii sau febrei, ceea ce poate pune în pericol sănătatea lor și pe cea a fătului.
Studiul suedez cu aproape 2, 5 milioane de nașteri arată că nu există probe convingătoare că acetaminofenul în sarcină provoacă autism. Acest studiu, împreună cu cel din Japonia, subliniază importanța designului de cercetare și a controlului pentru factori de confuzie în interpretarea asocierilor epidemiologice. În loc să ne alarmăm din cauze aparent simple, e mai util să urmărim date mari și bine analizate și să discutăm orice tratament cu un profesionist medical. Ce părere aveți despre felul în care mass-media ar trebui să prezinte studii științifice sensibile, precum acesta?
Fii primul care comentează