Când firmele își pun în valoare inginerii și proiectele etichetându-le drept AI, realitatea tinde să fie mai nuanțată decât promisiunile din rapoarte. Un studiu realizat de The Adaptavist Group, bazat pe un sondaj aplicat a 900 de profesioniști din Marea Britanie, SUA, Canada și Germania, evidențiază o ruptură clară între cei care consideră declarațiile organizațiilor despre AI exagerate și cei care le găsesc credibile. Istoric, adoptarea tehnologiilor disruptive a oscilat constant între exagerări optimiste și deziluzii pragmatice; același tipar se repetă acum și în cazul inteligenței artificiale.
Datele sondajului arată o divizare: 42% dintre respondenți sunt sceptici în privința promisiunilor legate de AI, în timp ce 36% se consideră realiști. Scepticii identifică riscuri semnificative: 65% dintre ei cred că poziția companiei privind AI poate expune clienții la pericole financiare, psihologice sau fizice, comparativ cu doar 9% dintre realiști. Paradoxal, organizațiile care amplifică beneficiile continuă să aloce fonduri substanțiale tehnologiei. Un procent considerabil de lideri sceptici (34%) au investit între 1 și 10 milioane de lire în ultimul an în proiecte AI, iar 8% au raportat investiții de peste 10 milioane. În rândul realiștilor, 31% au cheltuit între 1 și 10 milioane, iar 6% peste 10 milioane. Diferența nu este foarte mare, ceea ce sugerează că atitudinea față de AI nu se rezumă doar la buget.
Jon Mort, CTO la The Adaptavist Group, subliniază diferențele dintre liderii care au încredere și cei confruntați cu implementări grăbite, rezultate slabe și personal reticent. O parte semnificativă a problemei pare legată de modul în care organizațiile percep instrumentele AI: dacă sunt văzute doar ca simple înlocuitoare de sarcini, fără revizuirea modului de lucru, riscul de eșec crește. Implementările forțate, lipsite de perioade de testare, instruire și de construirea unor mecanisme de suport, generează teamă și erodează încrederea în contribuția umană.
Studiul scoate în evidență și motivațiile culturale din spatele adoptării: pentru sceptici, motivația principală este presiunea, nu rezultatele. 84% dintre ei încurajează utilizarea tehnologiei pentru că simt că trebuie, nu pentru că ar aduce valoare clară; printre realiști procentul este de 58%. Această presiune contribuie la ascunderea folosirii AI: 42% dintre liderii sceptici recunosc că își ascund utilizarea AI la locul de muncă de teama repercusiunilor, față de doar 6% dintre realiști. Aproape jumătate (48%) dintre cei din organizațiile care supraestimează AI se tem că vor fi învinuiți pe nedrept că folosesc AI, iar 45% cred că colegii îi percep pe utilizatorii de AI ca fiind mai puțin competenți. În rândul realiștilor aceste temeri sunt mult mai reduse: 15% și, respectiv, 5%.
În esență, raportul recomandă ca organizațiile să experimenteze rapid, dar să implementeze lent și cu grijă: investiții în formare, timp pentru testare și crearea unor condiții în care oamenii și tehnologia să colaboreze eficient. Fără aceste măsuri, entuziasmul pentru AI rămâne adesea la nivel de marketing, iar rezultatele practice pot fi dezamăgitoare sau chiar riscante.
Datele din studiul The Adaptavist Group prezintă cifre relevante: 900 de respondenți, 42% sceptici, 36% realiști, 65% dintre sceptici îngrijorați de riscuri pentru clienți, 34% dintre sceptici cu investiții între 1 și 10 milioane de lire și 8% peste 10 milioane, precum și diferențele privind ascunderea utilizării AI (42% vs 6%). Aceste cifre reflectă nu doar diferențe de percepție, ci și provocări concrete legate de cultura organizațională și guvernanța tehnologiei. Cum stă cultura din compania ta: promovează dialogul despre riscuri și instruire sau predomină sloganurile și presiunea pentru adoptare?
Fii primul care comentează