Punjabul, regiunea cunoscută în India drept „grânarul” țării, se confruntă cu inundații masive care au transformat așteptările pentru un sezon agricol bun în pierderi uriașe. Ploile musonului au depășit cu mult normalul, inundând câmpuri, sate și viețile oamenilor de pe ambele părți ale frontierei cu Pakistanul și lăsând în urmă pagube materiale, victime și o criză socială complexă.
Musonul a jucat întotdeauna un rol hotărâtor pentru agricultură în sudul și sud-estul Asiei: când sosesc la timp aduc recolte bune, dar când sunt excesive pot nimici muncile de luni de zile. Anul acesta, în Punjab precipitațiile au fost cu 34% peste media anuală, iar autoritățile raportează cel puțin 52 de decese și peste 400.000 de persoane afectate. Fermierii povestesc că apa a venit noaptea, crescând nivelul cu câțiva metri în doar minute și îneacă case și hambare în nămol. Unii s-au adăpostit pe acoperișuri zile în șir, privind cum animalele, paturile și roadele muncii lor sunt luate de ape. Imaginea e simplă și brutală: câmpurile de orez s-au transformat în mlaștini; culturile de iarnă sunt compromise; nămolul depus face dificilă o redresare rapidă.
Impactul economic și social nu se limitează la recolte pierdute. Orezul basmati, unul dintre produsele reprezentative ale regiunii, este serios afectat, cu efecte asupra aprovizionării interne și exporturilor. Aproximativ 800 de milioane de indieni depind, direct sau indirect, de programe alimentare care utilizează grâne din Punjab, iar specialiștii avertizează că, deși aceste programe nu sunt amenințate imediat, prețurile și capacitatea de export ar putea înrăutăți situația. Avinash Kishore, de la Institutul Internațional de Cercetare pentru Politica Agricolă din New Delhi, atrage atenția că, într-un context cu tarife și concurență internațională sensibile, pierderile din Punjab pot eroda competitivitatea orezului indian pe piețele externe.
Răspunsul guvernului include un ajutor de urgență anunțat de prim-ministrul Narendra Modi, în valoare de aproximativ 150 de milioane de euro pentru agricultori și populația afectată. Totuși, la nivel local liderii descriu această inundație ca fiind cea mai severă din ultimele decenii. Șeful executivului statului Punjab, Bhagwant Mann, afirmă că situația este fără precedent în memoria multora. Mărturiile sunt încărcate de amintiri: un agricultor de 70 de ani rememorează ultima inundație comparabilă din 1988, iar alții povestesc despre recolte pierdute complet și datorii care rămân neachitate, deoarece investițiile în semințe, arendă și echipamente nu pot fi recuperate.
Deteriorarea nu se oprește la proprietarii de teren. Muncitorii zilieri agricoli, persoane fără pământ, ajung să doarmă sub prelate în curți, fără locuințe și nesiguri privind ziua de mâine. Exemple din sate precum Toor, situat între râul Ravi și granița cu Pakistanul, ilustrează cum apa a invadat în câteva minute și a distrus aproape toate recoltele. Fermierii din Lassia și alte localități de frontieră și-au pierdut investițiile anului; un tânăr agricultor povestește despre arende contractate pe credite care acum par fără acoperire, pentru că solul și semințele nu mai pot produce.
La nivel instituțional situația e complicată. Programul federal de asigurări pentru agricultori fusese retras anterior din cauza costurilor, lăsând mulți fermieri fără o plasă de siguranță eficientă într-un moment de pierderi masive. Chiar și cu promisiuni de ajutor guvernamental, drumul spre refacere va fi anevoios. Mulți rămân precauți; un fermier spune că are apa până la genunchi în fermă și nu știe ce-i rezervă viitorul.
Poveștile și cifrele din Punjab (52 de morți, peste 400.000 de sinistrați, 34% mai multă ploaie decât media) scot în evidență o problemă care împletește aspecte meteorologice, economice și sociale. Efectele se vor resimți în prețuri, în exporturi și în capacitatea comunităților rurale de a-și reconstrui mijloacele de trai. Într-un context global în care țări agricole precum România și India se confruntă cu variații climatice, astfel de episoade subliniază necesitatea distribuirii echitabile a instrumentelor de protecție socială și a unor politici care să susțină redresarea pe termen lung.
O precizare utilă: numele menționate în relatare, Narendra Modi, Shivraj Singh Chouhan, Bhagwant Mann, Avinash Kishore, reflectă un amestec de intervenții executive, declarații oficiale și analize științifice. Suma anunțată ca ajutor, aproximativ 150 de milioane de euro, arată intenția guvernului de a interveni, dar nu clarifică calendarul și modalitățile de distribuire efectivă a banilor. Exemplele locale, sate precum Shehzada, Toor și Lassia și martori precum Balkar Singh, Surjan Lal, Rakesh Kumar, Mandeep Kaur, aduc în prim-plan realitatea cotidiană a celor afectați: locuințe avariate, animale pierdute, culturi compromise și datorii care devin imposibil de plătit.
Concluzie: orezul basmati și cele circa 800 de milioane de persoane care depind de grânele din Punjab sunt conectate prin lanțuri economice și sociale fragile. Amintirea inundațiilor din 1988 arată că astfel de catastrofe se repetă periodic, iar fără instrumente eficiente de asigurare și politici proactive, recuperarea va fi lentă și inegală. Ce măsuri concrete crezi că ar trebui prioritizate pentru a proteja fermierii din Punjab pe termen lung?
Fii primul care comentează