Când cercetătorii au surprins, în apele din jurul Australiei, o scenă rară cu rechini leoparzi, nu era vorba doar despre cadre impresionante, ci despre o piesă dintr-un puzzle care ne ajută să înțelegem reproducerea și conservarea acestor specii. Observația a avut loc în zonele unde acești rechini se adună pentru împerechere și a fost înregistrată de specialiști de la UniSC, apoi publicată în Journal of Ethology în 2025.
Hugo Lassauce a pornit la filmare cu două camere GoPro Hero 5 la îndemână, deși bateriile nu asigurau multă durată. Din acest motiv captura prezintă două întreruperi: una când a schimbat camera după ce a apărut avertizarea de baterie descărcată și alta când a oprit intenționat filmarea pentru a conserva energia celei de-a doua camere. Nu s-a întâmplat prea mult aproape o oră, astfel că a vrut să fie gata pentru momentele relevante. Răbdarea i-a fost răsplătită, după minute în care toți trei rechinii au stat nemișcați pe fundul mării, femela a început să înoate și doi masculi s-au agățat de aripioarele ei pectorale. Câteva minute mai târziu, primul mascul a efectuat copularea, introducându-și clasperul stâng în cloaca femelei. Clasperii sunt aripioare pelviene modificate care permit transferul spermei la rechini. După ce primul a finalizat, a rămas nemișcat, în timp ce celălalt mascul a rămas prins de cealaltă aripioară, apoi și-a încheiat intervenția. Femela a înotat apoi, iar masculii s-au depărtat la scurt timp.
Această înregistrare nu este doar o curiozitate naturală; reprezintă o dovadă semnificativă că acea zonă constituie un habitat esențial pentru împerecherea rechinilor leoparzi. Confirmarea comportamentului în acest loc poate orienta strategii de conservare și chiar eforturi de inseminare artificială pentru reîntroducerea populațiilor acolo sau în alte țări. Coautoarea Christine Dudgeon, tot de la UniSC, subliniază că este surprinzător și interesant faptul că doi masculi au participat succesiv la aceeași potențială copulare. Din perspectiva diversității genetice, oamenii de știință doresc să determine câți tați contribuie, de fapt, la efectivele de ouă depuse de femele în fiecare an.
Studiul a fost publicat în Journal of Ethology în 2025 și poartă DOI 10.1007/s10164-025-00866-4, o referință utilă pentru cei care doresc să consulte lucrarea originală și metodele folosite.
Acest caz demonstrează cum observațiile directe, chiar și când necesită multă răbdare și baterii cumpărate pe fugă, pot schimba modul în care gestionăm habitatele marine și planificăm intervenții pentru conservare. Filmarea a subliniat importanța unei zone de reproducere pentru rechinul leopar, a pus întrebări despre aportul genetic al mai multor masculi la aceeași generație și a deschis calea pentru discuții privind intervenții de tip inseminare artificială bazate pe date concrete (loc, comportament, număr de participanți). Cum pot fi folosite informațiile din acest studiu pentru a susține politici locale de protecție a habitatelor marine și, eventual, programe de reintroducere a rechinilor leoparzi?
Fii primul care comentează