Când vorbim despre reforma administrativă propusă de guvern, este vorba despre cine, autoritățile locale și angajații din administrație, ce, un set de măsuri pentru eficientizarea cheltuielilor și consolidarea autonomiei locale, și unde, în administrațiile publice din România. Reforma își are originile în idei vechi despre descentralizare, dar și în presiuni contemporane legate de buget și investiții europene, iar Bolojan pune accent pe reduceri structurale, nu doar pe economii pe termen scurt.
Bolojan afirmă că acest pachet urmărește să facă administrația mai eficientă, să crească responsabilitatea și să transforme autoritățile locale în actori reali ai dezvoltării. Esența afirmației sale e clară: fără diminuarea cheltuielilor structurale, reforma rămâne incompletă. El distinge cheltuielile structurale, salariile plătite constant pentru cei aproximativ 130.000 de angajați din aparatele proprii, de cheltuielile de funcționare, care pot fi tăiate temporar, dar pot reveni ușor la nivelurile anterioare. În termeni practici, o reducere de 10% a cheltuielilor cu personalul din aparatele proprii ar însemna, după calculele sale, aproximativ 13.000 de posturi. Nu e o formulare menită să sperie, ci o explicație despre cum se transformă procentele în oameni și posturi.
El observă că există primării și consilii județene care și-au gestionat responsabil bugetele și care, astfel administrate, nu ar necesita reduceri de personal. În același timp, există autorități care depășesc limite rezonabile și unde, spune Bolojan, se poate obține o eficiență mai mare. Argumentul său pleacă de la echitate: aplicarea unor reduceri uniforme la cheltuielile de funcționare ar penaliza administrațiile cumpătate, în timp ce nu ar rezolva supradimensionarea din alte locuri. Dă exemple concrete: reducerea cheltuielilor cu 5% sau 10% ar putea afecta servicii de bază precum iluminatul public sau încălzirea în școli, în timp ce personalul excedentar ar rămâne intact. Practic, economiile punctuale la consum pot părea ușor de realizat, dar nu schimbă structura costurilor permanente.
Premierul subliniază că autonomia locală vine atât cu drepturi, cât și cu obligații. Nu poți cere autonomie pe banii statului dacă acești bani lipsesc. El reamintește presiunile financiare la nivel național: România se împrumută masiv, iar în acest an s-a menționat suma de 32 de miliarde de euro. În acest context, fără o reducere a cheltuielilor de cel puțin 2 miliarde de lei, guvernele viitoare ar întâmpina dificultăți în a acoperi supracontractările de circa 4, 2 miliarde de lei la PNRR sau creșterile solicitate pentru programe precum Anghel Saligny. În termeni simpli, este vorba despre schimbări care permit redistribuirea fondurilor către investiții, tăieri din cheltuielile curente pentru a face loc investițiilor necesare pe termen lung.
Tonul discuției rămâne centrat pe rațiune financiară: se propune reducerea cheltuielilor structurale pentru a corecta inechități și pentru a asigura sustenabilitatea investițiilor publice. Argumentele se sprijină pe cifre, 130.000 de angajați în aparatele proprii, 13.000 de posturi în scenariul unei reduceri de 10%, 32 de miliarde euro împrumuturi într-un an, 4, 2 miliarde lei supracontractare la PNRR, și pe principiul că reducerile temporare ale cheltuielilor de funcționare nu rezolvă problemele structurale. Bolojan susține o abordare calibrată: prioritizarea reducerilor acolo unde există supradimensionare, păstrarea personalului în administrațiile care au gestionat bine resursele și canalizarea economiilor către necesități de investiții.
Mesajul final rămâne despre responsabilitate fiscală și despre echilibrul între autonomia locală și realitățile bugetare naționale. Reforma propusă urmărește să creeze o administrație mai responsabilă și capabilă să susțină dezvoltarea, dar pentru asta sunt necesare decizii concrete privind cheltuielile structurale. Cum se vor concretiza aceste măsuri rămâne de văzut în detalii legislative și în implementare, iar perioada următoare va arăta dacă reducerile propuse pot fi aplicate echitabil și eficient.
130.000 de angajați în aparatele proprii și cifra de 13.000 de posturi menționată pentru o reducere de 10% sunt repere concrete ale discuției. Au relevanță atunci când le pui alături de necesitatea de a acoperi 4, 2 miliarde de lei pentru PNRR sau cele 32 de miliarde euro împrumutate. Cum crezi că ar trebui echilibrate reducerile structurale cu protejarea serviciilor esențiale la nivel local?
Fii primul care comentează