Odinioară, învățați și călători povesteau despre oameni aparent obișnuiți, ale căror vieți schimbau modul de a privi credința și iertarea. Așa stă lucrul și în cazul Sfântului Proroc Iona, unul dintre cei doisprezece profeți mici din Vechiul Testament, cinstit pe 21 septembrie, al cărui parcurs e relatat în Cartea lui Iona.
Iona s-a născut în Sarepta Sidonului, fiind fiul unei văduve care îl adăpostise pe Sfântul Ilie în vremuri de foamete. Povestea lui debutează cu un episod neobișnuit în raport cu alte destine sfinte: a murit prunc, doborât de boală, apoi a fost readus la viață de profetul Ilie. Mai târziu, Dumnezeu îl trimite la locuitorii din Ninive, capitala asiriană, cu porunca de a-i chema la pocăință. Iona, însă, refuză această misiune și se urcă pe o corabie care urma să îl îndepărteze de chemare. Nu era tocmai planul potrivit pentru un proroc, dar așa s-a întâmplat.
Pe mare izbucnește o furtună puternică, iar ceilalți pasageri, convinși că e o pedeapsă divină, trag la sorți ca să afle vinovatul. Sorții îl indică pe Iona, care este aruncat în mare. Aici apare episodul devenit emblematic în tradiția creștină: Dumnezeu îngăduie unui chit, un pește de mare dimensiuni, să îl înghită pe Iona. În burta acelui animal rămâne trei zile și trei nopți, timp în care se roagă, plânge și cere iertare pentru neascultare. Rugăciunea și pocăința îi transformă inima, iar Dumnezeu îl readuce la țărm și îi reînnoiește porunca de a merge la Ninive.
Ajuns acolo, Iona avertizează locuitorii că orașul va fi nimicit dacă nu se pocăiesc. Spre surprinderea și, probabil, cu puțină stinghereală din pricina orgoliului, ninivitenii se pocăiesc cu toții și primesc iertarea divină. Această răsturnare, prorocul trimis să salveze un popor pe care însuși îl respinsese, rămâne una dintre învățăturile puternice despre mila și chemarea la schimbare.
Legătura dintre Iona și Hristos apare și ea în textul biblic: Iona este prezentat ca o prefigurare a îngropării și învierii. Așa cum Iona a stat trei zile în pântecele chitului, Mântuitorul spune că Fiul Omului va fi în inima pământului trei zile și trei nopți. Această paralelă e formulată în mod expres în Evanghelia după Matei 12, 40 și este reflectată în cultul creștin: troparul Sfântului Proroc Iona evocă păstrarea lui nevatămat în adâncuri, prefigurând Învierea de a treia zi și mântuirea cetății Ninive prin solia sa.
Troparul, care rostește o rugăciune ca, prin mijlocirea lui Iona, sufletele să fie izbăvite de greșeli, subliniază rolul său de mijlocitor între oameni și mila divină. Numele Iulian Predescu apare la sfârșitul sursei originale; fie ca autor, fie ca comentator, prezența numelui amintește că aceste tradiții sunt transmise și interpretate de-a lungul generațiilor.
Elementele-cheie, data cinstirii, legătura cu Ilie, episodul chitului, misiunea la Ninive și paralela cu Învierea lui Hristos, rămân reperele pe care le reținem. Ele arată cum o scurtă narațiune biblică, compusă din câteva scene memorabile, a devenit model pentru teme mai largi: ascultarea, pocăința, iertarea și simbolismul morții și renașterii. Cum ți se pare comparația dintre cele trei zile ale lui Iona și cele trei zile ale Învierii?
Fii primul care comentează