România continuă să atragă forță de muncă din multiple regiuni ale lumii, fenomen cu rădăcini istorice în migrațiile economice și în necesitatea permanentă de angajați în anumite sectoare. De la muncitori necalificați care acoperă lipsuri în construcții sau HoReCa, până la specialiști de top din IT și inginerie, implicațiile sociale și economice merită o analiză atentă.
Lucrătorii străini angajați în țară activează în principal în industria prelucrătoare, construcții, sectorul HoReCa și comerț. Cei fără calificare primesc, în general, salariul minim pe economie, adesea însoțit de tichete de masă și cazare asigurată de angajator, un pachet frecvent atunci când munca implică relocare temporară. În același timp, România atrage și profesioniști înalta calificați, precum ingineri, specialiști IT sau manageri, pentru care pachetele remunerative sunt substanțial mai mari și depind de competențe și experiență.
Datele Inspectoratului General pentru Imigrări, la 31 iulie 2025, indică prezența a 206.333 de străini cu drept de ședere valabil în România, dintre care 128.941 în scop de muncă. Topul naționalităților este condus de muncitori din Nepal (43.755), urmați de Sri Lanka (21.601), India (11.536), Turcia (8.242) și Bangladesh (7.678). Acești lucrători se concentrează în special în marile județe și orașe: București (33.616), Ilfov (17.335), Constanța (7.866), Timiș (6.699) și Cluj (6.269). Distribuția reflectă atât oportunitățile de angajare, cât și existența unor comunități deja stabilite, care facilitează sosirea altor muncitori.
Referitor la proceduri, între 1 ianuarie și 31 august 2025 au fost depuse 71.921 de cereri pentru avize de angajare, majoritatea pentru posturi permanente. Contingentul aprobat pentru anul în curs a fost utilizat în proporție de 71, 9%, conform acelorași date ale Inspectoratului General pentru Imigrări. Aceste cifre evidențiază o cerere constantă din partea angajatorilor, dar și constrângeri administrative privind numărul de lucrători străini care pot fi înregistrați anual.
Datele scot la iveală două aspecte esențiale: pe de o parte, economia românească are nevoie de forță de muncă manuală și servicii în sectoare cu remunerații mai mici; pe de altă parte, recrutarea de specialiști arată dorința firmelor de a rămâne competitive într-un context global. Această dualitate generează politici și dezbateri diferite: cum se integrează mai bine muncitorii temporari, ce condiții de muncă și protecție socială trebuie garantate și cum se atrag și păstrează talentele înalte calificate. Informațiile despre origini și distribuție geografică sunt utile pentru autorități și angajatori în planificarea politicilor de ocupare, serviciilor sociale și programelor de integrare.
Inspectoratul General pentru Imigrări va rămâne o sursă relevantă pentru monitorizarea acestor evoluții, iar gradul de utilizare a contingentului poate influența decizii viitoare privind politicile de muncă și migrație. Modul în care mediul de afaceri și administrația publică se vor adapta la aceste realități rămâne o chestiune practică, cu efect asupra pieței muncii și comunităților locale.
Topul format din Nepal, Sri Lanka, India, Turcia și Bangladesh, precum și cifrele pentru București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj arată clar zonele unde se concentrează forța de muncă străină și sectoarele cele mai implicate. Ce măsuri crezi că ar fi potrivite pentru a concilia nevoile angajatorilor cu protecția și integrarea lucrătorilor veniți din alte țări?
da, pare logic ce zice articolu dar hai sa nu uitam chestii: multi dintre muncitori nici nu vor sa stea mult, vin pt niste bani rapid si pleaca, deci integrarea e superficiala; ar trebui teste de limbă simple si cursuri scurte pt drepturi sociale + inspectii mai serioase la firme (că multe dau salariul minim si cam atât). și pentru cei calificați: recunoașterea diplomelor ar trebui accelerată, plusează cu facilități fiscale pt startup-uri care angajează local plus străini — ca să rămână. btw, unde-s datele despre condițiile de locuit? mulți stau inghesuiți, asta afectează tot. deci, mix de politici: proceduri mai clare, protecție muncitori, cursuri de integrare + stimulente fiscale pt păstrare talent. simplu, pragmatic, nu doar cifre.
Ne trebuie reguli clare și salarii decente, altfel pleacă toți.
da, vin din cauza salariilor mai bune, dar integrarea e grea, vezi..?
Interesant dar și cam haotic, sincer. Nu m-aș fi gândit că nepalezii sunt atât de mulți, wow. Cred că ar fi ok niste reguli mai clare pt cazare și control sănătate, adică nu doar “tichete și dormit”, ci standarde minime, mai ales in construcții. Mulți vin temporar, dar dacă vrei integrare reală ar trebui cursuri de limbă, acces la info despre drepturi și ceva mediere culturală, nu doar paper work la primărie.
Pe partea de specialiști, firmele zic salar mai mare, dar fff mulți pleacă rapid dacă nu-s condiții sociale: scoli bune, facilități, chestii pentru familie. Deci pachetul nu e doar bani. În plus, ar ajuta validarea mai rapidă a diplomelor pt ingineri/medici, ca să nu faci muncă sub calificare.
Și cine coordonează toate astea? Un departament mai activ la nivel local, cu date actualizate si comunicare între primarii și angajatori. Ca sa nu mai zică lumea că vin doar “muncitori ieftini” când, de fapt, e mix.
Oricum, important e sa nu devină o soluție temporară care ne scapă de reforme: salarii mai bune aici, invest in tehnologii, și atunci nu mai e nevoie sa importăm masiv forță necalificată. Dar până atunci… niste garanții minimale pentru lucrători ar fi normal, nu doar pt imaginea firmelor. Mersi, ms.