Când un copil de șase ani devine subiectul unei dispute între părinți care trece granițele, povestea capătă nu doar un ton dramatic, ci și reverberații ale unui trecut în care separările familiale se rezolvau mult mai încet. În acest caz, protagoniștii sunt o mamă româncă și fostul ei partener, un american cu experiență militară, iar cadrul principal se întinde între România, Bulgaria și Italia.
Cazul relatat de presa italiană îl are în prim-plan pe băiatul de 6 ani despre care mama afirmă că a fost luat cu forța și dus în Italia, unde locuiește tatăl. Imaginile surprinse de o cameră de supraveghere, publicate de Corriere della Sera, înfățișează momentul în care bărbatul îl ia pe copil în brațe și pleacă în fugă, urmat de mamă. Evenimentele s-ar fi petrecut vara trecută, iar relatarea ziarului descrie un scenariu care pare inspirat dintr-un film de spionaj domestic: tatăl ar fi pus la cale o operațiune complexă pentru a-l transfera pe copil în Italia. Conform aceleiași surse, el ar fi apelat la un veteran britanic specializat în recuperări internaționale de minori, la o agenție de detectivi particulari și la un instructor de zbor, costurile ridicându-se la circa 40.000 de euro.
Potrivit relatării, transportul minorului a inclus o călătorie cu mașina până la un aeroport din Bulgaria și apoi un zbor privat către Italia, unde băiatul ar fi locuit de aproximativ un an împreună cu tatăl și noua parteneră a acestuia. Mama povestește că s-a întors în țară vara trecută din motive financiare, după divorț nefiind în măsură să se întrețină în Italia. Ea susține că o instanță italiană ar fi decis inițial ca băiatul să rămână cu ea, în casa în care locuiau ca familie, locuință din care ar fi fost evacuată după separare.
Pe de altă parte, tatăl susține că o hotărâre ulterioară a tribunalului italian i-ar fi acordat custodia exclusivă a minorului. Din informațiile apărute, în prezent mama poate comunica cu fiul prin apel video și are dreptul la o întâlnire săptămânală în prezența asistenților sociali. Publicația italiană menționată stă la baza acestor detalii, iar situația rămâne un exemplu despre cum disputele parentale transfrontaliere pot genera operațiuni costisitoare și conflicte juridice complicate.
Acest caz ridică întrebări concrete privind modul în care hotărârile judiciare se aplică peste granițe, protecția drepturilor părintești și procedurile de repatriere sau readucere a minorilor. De asemenea, scoate în evidență costurile materiale și emoționale: 40.000 de euro pentru o operațiune, control strict al vizitelor și relații familiale mediate prin ecrane. Ce măsuri concrete ar trebui adoptate pentru a preveni asemenea situații pe viitor?
wow, ce tărășenie daaa, problema e mult mai mare decât pare stiu cazuri similare unde birocrația europeană între state te omoară de nervi iar copilul e prins la mijloc si statul nu are mecanisme rapide eficiente pt a executa hotărâri transfrontaliere adică da convenția de la hague există dar aplicarea e greoaie si costă mult cine plătește 40k aia probabil a apelat la rețele private dar alternativ ar trebui un mecanism de urgență comun între procuraturi și poliții pentru copii dispăruți plus standardizare rapidă a audierilor copilului în prezența psihologilor independenți și traducători gratis și un fond UE pentru relocări de urgență ca să nu mai ajungă părinții la soluții extreme în plus training pentru magistrați pe astfel de cazuri transfrontaliere să nu se mai bată pe jurisdictii și, sincer, control mai strict al agențiilor private care fac astfel de „recuperări”, verificări de background obligatorii și sancțiuni dure cine știe cât suferă copilul din cauza asta, nu e doar despre bani și procese, e despre stabilitate emoțională și timp pierdut daaa, ar trebui și campanii de informare pentru părinți despre ce opțiuni legale au rapid și linii telefonice de criză funcționale 24 7 ca să nu se ajungă la costuri de zeci de mii și la game over în familie