Criza apei din estul Ucrainei ocupat afectează sute de mii de oameni din Donbas, care au rămas fără alimentare normală și sunt nevoiți să stea la cozi lungi pentru câțiva litri de apă. Situația a fost semnalată public de compania Voda Donbassa și relatată de presa independentă, iar în discursurile oficiale a ajuns până la Kremlin.
Furnizarea de apă a fost oprită complet în Yenakiieve, Debalțevo și Bunhe, iar orașele Holubivka, Zhadnivka și Șahtarsk primesc doar jumătate din cota obișnuită. Datele prebelice războiului indicau peste 300.000 de locuitori în aceste localități și satele învecinate, iar pe fondul avariilor la conducte și la stațiile de pompare, al lipsei de personal după mobilizări sau evacuări, plus o vară secetoasă, regiunea se confruntă cu o criză serioasă. Donețk, care înainte de conflict avea peste un milion de locuitori, figurează printre cele mai afectate zone.
Un jurnalist rus a povestit că apa de la robinet din Donețk este improprie pentru uz personal și că i-a provocat probleme serioase după ce s-a spălat la față, semnalând prezența microorganismelor amebice. Oficial, Voda Donbassa a redus deja frecvența alimentării în municipiu, iar stagnarea apei în conducte favorizează dezvoltarea unor colonii microbiene care pot genera riscuri sanitare.
Locuitorii acuză administrația de ocupație de corupție și nepăsare, afirmând că reparațiile nu sunt făcute intenționat pentru a forța cumpărarea de apă îmbuteliată. Unii spun că, în timp ce blocurile rămân fără apă, în centre comerciale din apropiere apa curge continuu, iar o firmă de îmbuteliere ar primi livrări preferențiale. Andrei Purgin, figura istorică a mișcării separatiste, a criticat public administrația locală pentru că redirecționează apa către o companie de îmbuteliere cu legături în poliție, susținând că asta determină migrarea populației din regiune.
Investigații anterioare arată că Voda Donbassa controlează aproape în totalitate distribuția centralizată a apei în zonă, iar de la preluarea administrației de către forțele ruse, întreținerea rețelelor vechi a fost neglijată, iar proiecte noi nu au fost demarate, probleme agravate de corupție endemică.
La nivel politic, pe 5 august a avut loc o întâlnire televizată între Vladimir Putin și Denis Pușilin, liderul impus de Rusia la conducerea autoproclamatei Republici Populare Donețk. Kremlinul a recunoscut problema, iar Pușilin a promis eforturi pentru restabilirea alimentării. De atunci, însă, situația rămâne neschimbată, iar autoritățile au început măsuri temporare, precum dotarea școlilor cu rezervoare și scoaterea în stradă a cisternelor mobile.
Cisternele au oferit soluții parțiale, dar distribuirea apei din aceste surse a generat cozi lungi și tensiuni. În unele locații au fost aproape incidente între oameni care încercau să își umple recipiente, dar majoritatea cozilor au fost pașnice, alcătuite din pensionari și persoane care așteaptă ore întregi. Mărturii de pe canale locale descriu blocuri cu un singur robinet pentru mai multe etaje și oameni care urcă scările cu găleți grele, situație greu de imaginat într-un oraș modern.
Pe termen lung, Pușilin a sugerat ca soluția ar fi extinderea controlului asupra cursurilor de apă aflate momentan sub control ucrainean, propunere care ar implica escaladări politice și militare și care nu rezolvă, pe termen scurt, nevoia urgentă a locuitorilor.
Situația rămâne critică, iar eforturile curente vizează gestionarea provizorie a lipsei de apă, în timp ce reparațiile și investițiile necesare întârzie din cauza problemelor administrative și a lipsei de personal. Cum crezi că ar trebui abordată o astfel de criză umanitară în teritorii ocupate?
asta e, iarăși ne lasă fără apă, să-și facă rost ei, daaa.
da, e nasol. stau si ma gandesc, parca am citit de astea si prin alte razboaie — te lasa fara apa si totul se duce. oamenii aia or sa plece, cine sa stea fara apa la bloc, sa care galeata pana la etajul 5? plus ca apa stagna face mizerie microbiana, nu e doar “miros” — am citit cazuri cu amibe si infectii intestinale care pot lasa sechele.
si chestia cu imbutelierea suna clasic: daca cineva controleaza reteaua, face profit din criza. coruptie + personal lipsa = reparații amanate intentionat, posibil. ala cu firmele care primesc apa preferential e tipic: logistica si politia implicata, vezi sa nu…
trebuie solutii imediate: filtre mobile, teste de calitate regulate, echipe neutre internationale sa repare conductele (nu sa ridice iarasi trotineti politici), si ajutoare cu apa potabila distribuite transparent. si educatie simpla pt populatie: cum sa dezinfectezi apa in casa (clor, fierbere) si semne ale infectiilor.
pe termen lung: renovat retea, diversificat surse (puțuri, captari locale), transparenta in contracte si monitorizare externa. dar stiu, asta suna ideal — pe teren e haos, cozi, pensionari obositi. oamenii nu au nevoie de discursuri, ci de 5 litri azi.
si inca ceva: presa independenta ar trebui sa documenteze faptele cu probe (fotografii, probe de apa) si sa traga de raspundere companii + administratii, altfel se nasc tot felul de povesti. nu prea-mi place cum merge treaba, daaa.