Zhang Zhan, jurnalistă chineză care a consemnat primele zile ale pandemiei de COVID-19 în Wuhan, a fost din nou condamnată la patru ani de detenție. Fie că pare notabil sau nu, povestea sa leagă reportajele din spitalele supraaglomerate și străzile pustii de modul în care statul supraveghează fluxul informațiilor, iar reverberațiile ajung până la organizațiile internaționale pentru libertatea presei.
Zhang, în vârstă de 42 de ani, fusese deja condamnată în decembrie 2020 tot la patru ani, sub acuzația de provocare de conflicte și tulburare a ordinii publice. Atunci relatările și clipurile sale din Wuhan, care prezentau realități ce contraziceau comunicările oficiale, au fost interpretate ca o amenințare. Potrivit Reporteri Fără Frontiere, noua sentință survine după ce Zhang a continuat să denunțe abuzuri ale drepturilor omului, inclusiv prin postări pe site-uri din străinătate. Fosta ei avocată, Ren Quanniu, a afirmat pe rețeaua X că acuzațiile sunt neîntemeiate și constituie o persecutare a activității jurnalistice. Aici apare un contrast puternic: jurnalism documentar versus reacția sistematică a statului.
Zhang fusese eliberată în mai 2024, dar a fost arestată din nou după numai trei luni și transferată la Centrul de Detenție Pudong din Shanghai. Organizații precum RSF și Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor au cerut eliberarea ei imediată, caracterizând procesul drept o persecuție evidentă. Contextul mai larg este limpede: China rămâne țara cu cel mai mare număr de jurnaliști închiși la nivel global, cel puțin 124 conform rapoartelor, iar în Indexul Libertății Presei pe 2025 sistemul media chinezesc ocupă locul 178 din 180. Aceste cifre vorbesc de la sine despre presiunile asupra independenței informării.
Cazul Zhang Zhan reflectă tensiunea dintre reportajul de teren și controlul informațional. Pandemia a reprezentat pentru mulți jurnaliști un examen al responsabilității civice: relatările din Wuhan au furnizat imagini directe ale unei situații sanitare critice, dar au și provocat represalii din partea autorităților. În paralel, reacția comunității internaționale, apeluri pentru eliberare, poziții publice ale ONG-urilor, evidențiază importanța solidarității transfrontalize atunci când libertatea presei este afectată. Numele Zhang Zhan, sentința din 2020, rearestarea din 2024 și poziția 178 în Indexul RSF sunt repere concrete care conturează o linie clară între fapte și consecințe. Ce ne învață aceasta despre rolul jurnalismului când însăși informația devine un motiv de sancțiune?
Fii primul care comentează