Situația legată de propunerea unei întrevederi între Volodimir Zelenski și Vladimir Putin s-a mutat, ironic, în centrul disputelor: după ce Putin a afirmat că întâlnirea ar trebui să aibă loc la Moscova, Zelenski a răspuns că locul potrivit ar fi Kievul, practic invitându-și omologul rus să vină la el acasă. Discuția se desfășoară pe fundalul războiului început în februarie 2022 și al numeroaselor atacuri care continuă asupra orașelor ucrainene, iar ofertele de găzduire din partea unor țări neutre, precum Turcia sau state din Golful Persic, arată că lumea caută căi de mediere.
Zelenski a explicat, într-un interviu pentru postul american ABC News, că nu poate merge la Moscova cât timp Ucraina este bombardată constant. A pus problema tranșant: nu e realist, și nici sigur, să se deplaseze în capitala unei țări care atacă propriile sale orașe. În engleză, liderul ucrainean a mai spus că nu are încredere în Putin și că președintele rus folosește propunerea Moscovei ca o metodă de tergiversare. Pe de altă parte, Putin a declarat anterior că Zelenski poate veni la Moscova dacă există perspective reale de rezultate pozitive. La forumul economic de la Vladivostok, președintele rus și-a reiterat rezervele privind utilitatea unor astfel de discuții și a pus sub semnul întrebării legitimitatea omologului ucrainean.
Contextul contează: Zelenski a solicitat în mod repetat întâlniri directe pentru a negocia un armistițiu, iar mai multe țări, cel puțin șapte, potrivit unor surse ucrainene, s-au oferit să găzduiască discuțiile. Turcia și trei state din Golf sunt menționate printre posibili mediatori, o poziție firească având în vedere percepția lor de neutralitate relativă. Pentru Kiev, însă, a accepta să meargă la Moscova în condițiile în care civili și infrastructura sunt ținta atacurilor ar însemna nu doar un risc fizic, ci și un mesaj politic complicat: acceptarea unor condiții impuse de o parte considerată agresor. Ca răspuns, Zelenski a spus clar: dacă doriți ca întâlnirea să nu aibă loc, invitați-mă la Moscova, o formulare menită să sublinieze inadecvarea propunerii.
Această posibilă negociere nu este doar despre locul întâlnirii, ci despre cine controlează agenda și cum se construiește sau se distruge încrederea. Ofertele din partea unor state terțe reflectă dorința internațională de a media și de a găsi o soluție diplomatică, în timp ce schimbul de declarații publice dintre cei doi lideri evidențiază cât de fragilă este orice perspectivă de dialog real. Negocierile ar necesita nu doar discuții între lideri, ci și garanții, mecanisme de verificare și, probabil, pași intermediari pentru a crea un climat în care o întrevedere să nu pară doar o manevră de imagine.
Discuția despre locul unei întâlniri, fie Moscova, Kiev sau un oraș neutru propus de Turcia ori de state din Golf, reflectă teme mai ample: suveranitatea, responsabilitatea pentru acte de violență, rolul mediatorilor și modul în care încrederea între părți se pierde sau se construiește. Negocierile internaționale cer adesea compromisuri și garanții practice; fără acestea, întâlnirile rămân gesturi simbolice fără rezultate concrete. Rămâne de văzut dacă oferta de dialog va evolua într-un schimb care generează pași concreți spre încetarea ostilităților sau va rămâne blocată în jocuri de imagine.
Volodimir Zelenski a menționat explicit Moscova și a evidențiat atacurile constante; declarațiile sale scot în prim-plan problema securității personale și semnificația simbolică a desfășurării negocierilor în capitala adversarului. Care ar fi primul pas concret pentru a face o astfel de întrevedere posibilă și credibilă: garanții internaționale, un forum neutru acceptat de ambele părți sau retragerea forțelor din zone sensibile? Ce anume credeți că ar convinge mai degrabă părțile să se așeze la masa negocierilor?
Fii primul care comentează