Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan soseşte la Washington pentru o vizită bilaterală la Casa Albă, prima de la întâlnirea din 2019 cu fostul preşedinte Trump. Întâlnirea are loc după participarea ambilor lideri la Adunarea Generală a ONU de la New York şi semnalează o reluare a contactelor directe între SUA şi Turcia, după o perioadă recentă marcată de tensiuni şi decizii politice importante.
Relaţia dintre Erdogan şi administraţiile americane a trecut prin suişuri şi coborâşuri. În primul mandat al lui Donald Trump, Washingtonul a luat o decizie notabilă: a exclus Turcia din programul F-35, proiectul emblematic de avioane de vânătoare în care Ankara participa. Motivul a fost achiziţia de către Turcia a sistemului rus de apărare S-400, ceea ce a generat temeri că tehnologia rusă ar putea pune în pericol securitatea operaţiunilor cu aeronave occidentale. Măsura a evidenţiat cât de complexă poate fi relaţia dintre un aliat NATO şi restul alianţei atunci când interesele de securitate se intersectează cu parteneriate externe.
Cu toate acestea, Trump a arătat în anumite momente simpatie faţă de Erdogan, în pofida unor divergenţe puternice între Ankara şi alţi parteneri regionali, precum Israelul, pe subiecte legate de Siria şi Fâşia Gaza. După alegerile care i-au adus un nou mandat, Trump a anunţat pe platforma sa Truth Social că Erdogan îl va vizita pe 25, afirmând că poartă discuţii despre acorduri comerciale şi militare semnificative. În mesajul său a menţionat planuri pentru achiziţii masive de aeronave Boeing, o tranzacţie importantă cu F-16 şi reluarea negocierilor privind F-35, despre care susţinea că se aşteaptă un rezultat favorabil.
De cealaltă parte, Erdogan a declarat în iulie că a convenit cu Trump asupra unor aspecte legate de aeronave de ultimă generaţie. El a sugerat că F-35 ar putea fi livrate Turciei gradual pe parcursul mandatului american, o afirmaţie care, dacă se va confirma, ar reprezenta o schimbare considerabilă faţă de decizia anterioară. Astfel de negocieri privesc nu doar componente materiale, cum sunt avioanele şi sistemele de apărare, ci şi relaţii strategice mai largi: parteneriate militare, influenţă regională şi modul în care NATO gestionează interoperabilitatea între membri care fac achiziţii din exterior.
Vizita planificată la Casa Albă reflectă aşadar nu doar o întâlnire bilaterală, ci şi un examen al capacităţii de refacere a unor legături complicate, unde interese economice şi militare se împletesc. Turcia rămâne un actor important în proximitatea europeană şi mediteraneană, iar deciziile privind avioanele F-16 sau F-35 au consecinţe practice pentru capacitatea sa de apărare şi pentru cooperarea cu aliaţii. De asemenea, evoluţiile vor fi monitorizate îndeaproape de ţările din regiune şi de partenerii NATO, care au preocupări reale de securitate legate de configuraţia echipamentelor şi interoperabilitatea flotelor aeriene.
Donald Trump a menţionat explicit negocieri comerciale şi militare majore, iar Erdogan a făcut proiecţii despre livrări etapizate de F-35. Rămâne de văzut cum vor fi armonizate aceste planuri cu îngrijorările legate de S-400 şi cu interesele altor parteneri regionali, precum Israelul. În termeni concreţi, elemente precum data de 25 (ziua vizitei), numele avioanelor F-16 şi F-35 şi menţiunea Boeing apar ca repere clare ale agendei. Deciziile luate la Washington pot influenţa parteneriate comerciale importante şi structuri de securitate pe termen mediu.
Evoluţia dialogului arată cum discuţiile despre avioane sau sisteme de apărare pot deveni un teren pentru relaţii diplomatice mai ample. Conversaţiile dintre Trump şi Erdogan demonstrează că, dincolo de personalităţi, contează interesele strategice, economice şi alianţele din industria de apărare. Cum s-ar modifica echilibrul regional dacă Turcia primeşte F-35 sau dacă se concretizează comenzi mari pentru Boeing sau F-16? Va conta şi felul în care NATO gestionează aceste decizii, pentru a păstra coerenţa operaţională între membrii săi.
Donald Trump a stabilit o dată şi a vorbit despre acorduri majore; Recep Tayyip Erdogan a vorbit despre livrări etapizate de F-35. Sunt cifre şi nume clare pe masă: 25, F-16, F-35, Boeing. Cât de mult vor influenţa aceste elemente realităţile militare şi politice din regiune depinde de negocieri şi de reacţiile celorlalţi aliaţi. Crezi că reluarea discuţiilor despre F-35 va restabili încrederea între Turcia şi partenerii NATO sau va complica şi mai mult situaţia?
Fii primul care comentează