Virgil Popescu dezvăluie de ce liberalizarea pieței de energie nu a scumpit facturile

Virgil Popescu a vorbit duminică despre criticile legate de liberalizarea pieței de energie din 2020, respingând ideea că aceasta ar fi generat scumpirile actuale. Fostul ministru al Energiei susține că eliminarea OUG 114 a dus inițial la scăderea prețurilor, iar majorările ulterioare au fost cauzate de factori externi și politici.

Popescu explică faptul că OUG 114, adoptată de PSD în 2018, a distorsionat piața și a produs creșteri de preț. El amintește apoi șocul din 2021–2022: invazia Rusiei în Ucraina, care a generat ceea ce numește cel mai sever șoc energetic recent. Ca ministru, spune că a introdus în noiembrie 2021 o schemă de compensare și plafonare care ar fi protejat circa 90% dintre consumatori, adică o plasă de siguranță pentru majoritatea gospodăriilor.

Critica principală la adresa guvernului actual este că, în opinia sa, în iulie 2025 au fost eliminate mecanismele de sprijin, ceea ce ar fi dus la o nouă creștere abruptă a prețurilor. El argumentează că această explozie de tarife nu provine din liberalizarea din 2020, ci din faptul că piața a fost lăsată să funcționeze fără plase de siguranță, fără pregătire și fără măsuri de tranziție adecvate.

Concluzia pe care o transmite Popescu este că liberalizarea nu este, în sine, dăunătoare; poate încuraja concurența, investițiile și inovația, dar numai dacă este gestionată strategic și responsabil. Altfel spus, liberalizarea funcționează bine doar cu niște centuri de siguranță bine puse la punct, altfel, efectul e ca la mașină fără frâne.

Ce părere ai despre ideea că piețele libere au nevoie de mecanisme de protecție socială pentru a funcționa corect?

3 Comentarii

  1. bine, ideea e simpla: piețele libere sună frumos, dar nu trăiești numai din principii. dacă lași totul “liber” fără nicio plasă, sar facturile în sus și aia e — oamenii plătesc, nu teoria. am muncit cu facturi, vila? nu, dar stiu cat doare — și firmele mici la fel.

    da, concurența poate aduce prețuri mai mici pe termen lung, investiții, chestii bune. dar tranziția trebuie facuta calm: subvenții temporare, scheme de compensare țintite (nu prost împrăștiate), vouchere pt cei vulnerabili, educație energetică, investiții în rețea ca să nu crape tot când apare un șoc. vezi situații din alte țări: în vest au folosit mecanisme de plafonare și compensare când a venit criza gazelor, și au evitat prăbușiri sociale majore.

    iar dacă spui “liberalizare din 2020” ca pe un bau-bau, nu e toată vina ei — au fost și șocuri externe enorme (rusia, pandemie), și decizii politice proaste care au scos protecțiile. sau pur și simplu au ridicat sprijinul prea brusc (vezi 2025), fără plan de tranziție.

    pe scurt: da, piețele libere au nevoie de centuri de siguranță. nu permanent, nu la infinit, dar exista momente când statul trebuie să intervină punctual, logic și transparent. altfel se transformă totul în haos și suferă cei mai slabi.

    nu zic ca statul să bage bani la infinit, dar scheme bine țintite + perioade de tranziție + reglementare clară = funcționează. dacă nu, e ca o mașină fără frâne, n-ai făcut nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*