Pe Strada Paris, aproape de Piața Victoriei, o vilă monument istoric din 1913 scoasă la vânzare funcționează ca o punte între Belle Époque și Bucureștiul contemporan. Istoria acestei clădiri readuce în prim-plan perioada în care orașul se extindea spre nord, când influențele pariziene și școala Beaux-Arts conturau fațade și interioare, iar astăzi apar platforme precum Storia care pun astfel de proprietăți în vizorul cumpărătorilor moderni.
Vila, afișată pe Storia la prețul de 1.500.000 euro, are în jur de 260 mp distribuiți pe parter și etaj și dispune de opt camere, spațiu de depozitare în subsolul parțial și pod, plus un garaj cu subsol și cameră la etaj. Elementele decorative inspirate din arhitectura pariziană domină în continuare exteriorul: un brâu sculptat cu motive vegetale, un turn al acoperișului prevăzut cu două fleșe și ornamente florale care completează camerele generoase și luminoase cu tavane înalte. Restaurările recente au conservat tâmplăria din lemn cu ochiuri multiple și feroneria ușii și a marchizei, astfel încât detaliile antebelice rămân vizibile pentru privirea atentă, dar și funcționale pentru confortul actual.
Clădirea este realizată în stil Beaux-Arts, provenit de la Școala de Arte Plastice din Paris și recunoscut pentru îmbinarea elementelor antice cu motive renascentiste și baroce. Fațada are o friză continuă ornamentată cu lujeri de frunze de acantă, urmată de o cornișă bogat profilată și console decorative care amintesc de templele Greciei și Romei. Accesul este marcat de un turnuleț ornamental cu tambur și arcadă semicirculară, iar acoperișul din tablă romboidală creează un joc geometric al luminii pe parcursul zilei. Două elemente verticale metalice completează ansamblul, tipice arhitecturii bucureștene din epoca Belle Époque.
Interiorul a fost reamenajat păstrând, totuși, referințe la trecut: plafoane tencuite pe șipci din lemn, planșee cu grinzi din lemn și termoizolație, scară din lemn și structură de rezistență cu fundații din beton, iar subsolul este zidit din beton. Curtea de circa 150 mp, cu vegetație care oferă protecție și creează un echilibru între densitatea urbană și necesitatea spațiului verde, reprezintă o raritate pentru o zonă ultra-centrală și transformă proprietatea într-o oază privată, potrivită atât pentru locuință, cât și pentru sediu de firmă sau activități culturale. Gardul metalic conservat și marchiza metalică cu geam curbat susținută de console din fier forjat reiau motivele decorative ale feroneriei clădirii, asigurând o coerență estetică între elementele exterioare.
Parcela are o poveste care leagă arhitectura locală de nume mai puțin cunoscute publicului larg: parcelelarea inițială poartă semnătura arhitectului elvețian Louis Pierre Blanc, iar prima construcție cu dependințe de pe lot a fost ridicată în 1913 după planurile arhitectului Cristo Sotiriu pentru proprietarul M. Paraschivescu. Ulterior au urmat alți proprietari și intervenții: profesorul S. Mândrescu, adăugarea unui corp în 1923 de către arhitectul Constantin Popescu și în 1937 deținătorii Rică și Mariette Constantinescu. Cristo Sotiriu a proiectat și monumentul Avântul Țării din Constanța, demolat în 1916 de trupele ocupante, precum și alte clădiri dispărute sau restaurate de-a lungul timpului. El a colaborat la început de secol cu prințesa Elena Kretzulescu la modernizări pentru palatul și conacele acesteia și a fost implicat, în mod controversat, într-un furt de bijuterii ale prințesei, cu valori estimate între 300.000 lei și 400.000 lei; deși i s-au găsit amprente la locul faptei, în final s-a stabilit că nu era vinovat. Născut în 1870 la Pogradec, stabilit ulterior la București și Tulcea, absolvent la Padova și cu studii la Academia Regală de Arte Frumoase din Veneția, Sotiriu s-a întors în România în 1909, a activat în special la Constanța, iar după 1920 s-a repatriat în Albania, unde a devenit arhitectul Curții Regale albaneze până la decesul său din 1953.
Poziția vilei completează istoria imobilului: strada face parte dintr-un areal rezidențial în care funcțiunile publice și private sunt bine reprezentate, de la clădirea guvernului și reședințe de ambasadori până la firme și restaurante de lux. Strada Paris oferă acces facil la Bulevardul Aviatorilor, Bulevardul Kiseleff, Piața Victoriei și Calea Dorobanților; configurația arhitecturală a zonei, cu numeroase monumente istorice, păstrează elemente autentice care aduc eleganță nucleului bucureștean. În acest context, vila își păstrează monumentalitatea și așteaptă un cumpărător care să-i continue povestea, fie ca locuință privată, fie ca sediu sau spațiu cultural.
Anunțul figurează pe Storia, platforma imobiliară cu cel mai mare trafic din România, unde mii de proprietari, agenți și dezvoltatori își postează ofertele. Storia își propune să aducă transparență pe piața imobiliară și a creat instrumente precum Indexul Storia, inițial T.R.A.I., un scor de la 0 la 100 care evaluează cartierele în baza a 17 criterii, de la trafic și calitatea aerului la prețul locuințelor și percepții privind siguranța sau liniștea; la studiul pentru acest index au răspuns peste 109.000 de persoane. Materialul despre vilă a fost realizat în parteneriat cu Ana Rubeli, specialist în patrimoniu și fondator al Asociației Culturale Aici a stat, iar informațiile istorice provin din lucrări precum revista ArhiTur (Oana Marinache, 2019) și cercetări de muzeografie (Mihai Petre Georgescu, 2012).
Prețul de 1.500.000 euro apare în anunțul de pe Storia. Această sumă, împreună cu detaliile arhitecturale și informațiile istorice legate de Strada Paris și de numele arhitectului Cristo Sotiriu, reaprinde discuția despre modul în care valorizăm patrimoniul urban și cât suntem dispuși să plătim pentru a menține legătura dintre trecut și utilitatea contemporană. Rămâne deschisă întrebarea cum pot colabora proprietarii, specialiștii în patrimoniu și platformele imobiliare pentru a conserva integritatea acestor clădiri, fără a le transforma doar în obiecte comerciale.
Voi ce părere aveți: merită restaurată o astfel de vilă pentru locuință privată sau s-ar potrivi mai bine ca spațiu cultural ori sediu de firmă?
Fii primul care comentează