Vinovat sau martor? Fostul președinte prorus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, stabilit de mulți ani în Rusia, a apărut într-o declarație publică difuzată de agenția Ria Novosti, criticând ideea aderării Kievului la NATO și reluând justificările privind plecarea sa din țară după revolta din 2014. Apariția sa intervine în contextul eforturilor Ucrainei de a obține garanții de securitate de la aliații occidentali, iar ecoul acestor afirmații nu e doar o rămășiță a unor dispute vechi, ci face parte dintr-un tablou geopolitic încă foarte tensionat.
La 75 de ani, Ianukovici a declarat, în filmarea publicată luni, că s-a opus mereu aderării Ucrainei la NATO. El susține că orientarea către Alianța Nord-Atlantică ar fi fost o catastrofă pentru țară, o „cale care nu duce nicăieri” și care, în opinia sa, ar fi putut degenera într-un război civil. Aceste observații subliniază un conflict acut care a divizat scena politică ucraineană de decenii: pe de o parte, tabere pro-occidentale care văd în NATO și UE o ancoră de securitate și modernizare; pe de altă parte, grupuri care semnalează riscul escaladării și preferă relații mai echilibrate cu Rusia.
Tot în acel videoclip, fostul președinte afirmă că scopul său a fost, poate paradoxal pentru un lider considerat prorus, integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană. El spune că a susținut acest proces, dar acuză oficialii europeni de aroganță și de lipsa înțelegerii complexității economice a Ucrainei. Comentariile revin, în esență, la momentul crucial din noiembrie 2013, când decizia sa de a nu semna un acord de asociere cu UE a declanșat protestele din Piața Maidan. Acele manifestații au culminat, în 2014, cu demisia sa din funcție și cu o profundă criză politică.
Ianukovici a părăsit Ucraina în februarie 2014, plecare pe care o descrie ca urmarea unei lovituri de stat, susținând că a fost ajutat să ajungă în Rusia de ofițeri loiali. Evenimentele din acel an au avut consecințe majore: pierderi de vieți în rândul protestatarilor, schimbarea orientării politice a guvernului de la Kiev, anexarea Crimeei de către Rusia și sprijinul rusesc pentru insurgența separatiștilor proruși din estul Ucrainei. Dincolo de polemică, aceste evoluții au reconfigurat securitatea regională și percepțiile asupra suveranității și integrității teritoriale.
După plecare, Ianukovici a fost relativ absent din viața publică. În iunie 2022 a emis un comunicat în care le-a cerut compatrioților să hotărască dacă vor să „lupte până la capăt” împotriva Rusiei, sintagmă preluată din retorica Kremlinului. Reacțiile autorităților de la Kiev nu au întârziat: în februarie 2023 președintele Volodimir Zelenski i-a retras cetățenia ucraineană. Aceste măsuri, atât juridice cât și simbolice, reflectă fracturile persistente în societatea și politica ucraineană, dar și dificultatea reconcilerii între narațiunile rivale despre 2014 și consecințele sale.
Privite dintr-o perspectivă mai amplă, declarațiile recente ale lui Ianukovici readuc în discuție două teme recurente în istoria regiunii: alegerea între orientarea spre vest sau spre est și fragilitatea instituțiilor sub presiuni externe. Deciziile politice majore, precum semnarea unui acord de asociere sau opțiunea de securitate, nu sunt doar chestiuni diplomatice; ele se reflectă în economie, identitate și viața cotidiană a oamenilor. Reacțiile la astfel de hotărâri pot accelera transformări sau pot exploda în crize care schimbă traiectorii pe termen lung. Privind înapoi, vedem că aliniamentele regionale s-au modificat frecvent, iar lecțiile vizează adesea echilibrul între interese externe și stabilitate internă.
Ce credeți: pot pozițiile politice din trecut fi împăcate cu nevoile de securitate și dezvoltare ale Ucrainei de azi?
Proverb românesc: Vorba dulce mult aduce.
păi zici că vrea UE dar critica UE in acelasi timp? ok… cam incoerent tipul.
eu zic că e clar: omul are dreptate pe unele puncte — NATO putea provoca tensiuni — dar tot n-ai cum să ignori agresiunea rusă după 2014.
de fapt problema e simplă: securitate fără reforme si economie slaba = vulnerabilitate. daca Ianukovici ar fi lucrat la statul de drept poate ar fi fost altfel, dar n-a făcut-o.
oricum, deciziile alea din 2013 n-au fost doar prostii personale, au arătat cat de divizata e țara. si asta tot ramane.
nu știu, poate lucrurile se pot împăca cu timp si compromisuri, dar nu cu retorica asta de la distanta, din rusia… vezi să nu.