Venezuela trimite 15.000 de soldați la granița cu Columbia ca răspuns la acuzațiile din partea Statelor Unite și la presiunile tot mai mari asupra liderului Nicolas Maduro. Măsura vizează întărirea securității în statele Zulia și Táchira, zone de frontieră cu probleme legate de traficul de droguri.
Ministrul de Interne Diosdado Cabello a explicat că forțele armate vor acționa pentru a combate traficul de droguri și rețelele de contrabandă pe toate fronturile. El a anunțat și confiscări importante: până acum, guvernul spune că a ridicat 53 de tone de substanțe ilegale în acest an. Răsună ca o operațiune masivă, dar rămân multe întrebări despre eficiență și transparență.
În paralel, tensiunile dintre Washington și Caracas s-au accentuat. Statele Unite îl acuză pe Maduro, și pe Cabello, că ar fi implicați în ceea ce Washingtonul numește Cartelul de los Soles, etichetat de autoritățile americane drept organizație teroristă. Ca răspuns, administrația americană a trimis spre apele Venezuelei trei distrugătoare echipate cu rachete ghidate din clasa Aegis și ia în calcul dislocarea a 4.000 de pușcași marini în regiune, potrivit relatărilor din presa americană. În plus, recompensa oferită pentru prinderea lui Maduro a fost majorată la 50 de milioane de dolari, conform anunțurilor din partea Washingtonului.
Maduro respinge acuzațiile și susține că SUA urmăresc să provoace o schimbare de regim. Ca parte a strategiei sale interne, el a demarat o campanie de recrutare pentru mii de membri ai milițiilor, consolidând astfel prezența paramilitară proguvernamentală.
Situația rămâne tensionată: pe de o parte, măsuri militare și acuzații internaționale; pe de altă parte, consolidarea apărării interne de către Caracas. Cineva va trebui să facă pasul următor diplomatic, dar pentru moment fiecare tabără pare să-și încordeze mușchii. Cum crezi că se va dezvolta această criză în următoarele luni?
Vai, parcă-mi vine să plâng când aud din astea… am un unchi care locuia în Táchira, plecat demult, îmi povestea despre seri liniștite pe malul râului, oameni care se salutau la piață. acum totul sună ca un film prost: soldați la graniță, miliții astea, acuzații internaționale… și mi se rupe inima când mă gândesc la familiile care nu știu dacă să rămână sau să plece. stiu că e complicat, trafic de droguri există, dar mă întreb cine plătește cu adevărat? copiii, bătrânii, vecinii de o viață. poate vor reuși negocieri, dar sincer, parcă am mai văzut asta: promisiuni, talk-uri diplomatice, apoi iar tăcere. na, asta e, trist tare.
au început iară, pomeni și tunuri, daaa, cine plătește?