S-a întâmplat în Marea Britanie: un antreprenor din domeniul bijuteriilor și-a construit o afacere cu o imagine strălucitoare, dar bazată pe iluzie, iar consecințele au lăsat investitori, angajați și clienți înșelați. Povestea lui Vashi Dominguez pornește de la promisiuni despre diamante rare și magazine elegante și se încheie cu falimentul companiei și cu o evaluare a stocului care avea foarte puțin în comun cu realitatea.
Numele Vashi fusese asociat cu luxul: brandul său de bijuterii s-a extins în Londra, Birmingham și Manchester, iar el apărea la emisiuni TV prezentând piese spectaculoase despre care pretindea că valorează milioane. Reputația i-a adus investitori importanți, printre care fostul șef al unui lanț de restaurante și un magnat din industria telefoanelor mobile. Parea povestea clasică a celui care ridică un imperiu din ambiție și planuri impecabile. Doar că fundația era nesigură: vânzările raportate erau puternic umflate, iar stocul de diamante, pe care investitorii îl credeau garanția succesului, avea o valoare reală mult mai mică decât cea afișată.
Angajații au observat semnele înaintea multor investitori. În noile magazine, situate în zone rafinate, traficul real era adesea scăzut. Unii angajați erau rugați să joace rolul clienților pentru a crea impresia de activitate, iar alții, fără pregătire în domeniul bijuteriilor, erau puși la mese de lucru pentru a simula producția. Întregul spectacol urmărea să convingă investitorii că magazinele erau aglomerate și producția mergea bine. În plus, s-au descoperit practici prin care pietre mai mici sau de calitate inferioară erau vândute ca fiind mai valoroase, iar numerele de identificare ale diamantelor, care certifică calitatea, erau șterse.
Partea financiară a constituit, probabil, cea mai dureroasă revelație. Documente interne arată că sumele prezentate investitorilor, vânzări de peste 100 de milioane de lire într-un an, erau grav supraevaluate. Vânzările reale erau în jur de 5 milioane de lire, adică doar 5% din cifra promovată. Totodată, evaluarea stocului de diamante, prezentată drept 157 de milioane de lire, exista doar în tabele: evaluarea reală se ridica la aproximativ 100.000 de lire. Când firma a intrat în faliment în aprilie 2023, investitorii au constatat că nu existau active substanțiale care să acopere pierderile.
Între timp, Vashi ducea un stil de viață ostentativ: mașini scumpe și apartamente în cartiere centrale, pe cheltuiala firmei. Lichidatorul a remarcat extrase bancare care arătau plecarea sa către Dubai în aceeași zi în care instanța a ordonat lichidarea companiei. Deși investitorii vorbesc de o înșelăciune de proporții, autoritățile competente, precum Poliția Metropolitană și Biroul pentru Fraude Grave, au decis să nu inițieze anchetă, explicând că cazul nu îndeplinește criteriile lor de prioritate. Reacția multora a fost de indignare: mulți se întreabă cum poate dispărea o sumă uriașă fără o investigație penală amplă.
Rămân multe întrebări: dacă dispariția banilor a fost planificată de la început sau rezultatul unei afaceri eșuate care a degenerat în înșelăciune; dacă fragmente de dovezi existente pot permite recuperarea unor sume; dacă reglementatorii și organele de anchetă ar trebui să-și revizuiască criteriile atunci când sunt implicate scheme cu impact larg. Lichidatorii nu au găsit dovezi clare că Vashi a plecat cu majoritatea banilor lipsă, dar împrejurările arată că sumele pur și simplu au dispărut.
Privită mai larg, povestea evidențiază cât de înșelătoare pot fi imaginea, PR-ul și aparențele în lumea afacerilor, mai ales atunci când influența și conexiunile inspiră încredere rapidă. De asemenea, scoate în relief limitele verificărilor făcute de investitori și importanța due diligence-ului independent și a controalelor interne riguroase. Pe de altă parte, lipsa unor investigații instituționale solide ridică întrebări despre modul în care sunt prioritizate cazurile de fraudă și despre capacitatea sistemului de a reacționa când schemele sunt sofisticate, dar provoacă consecințe economice și sociale semnificative.
Crezi că sistemul actual de supraveghere și de anchetă financiară ar trebui adaptat pentru a răspunde mai eficient unor cazuri ca acesta?
wow daaa ce chestie, se vede de la o posta că totul a fost un spectacol construit greu de ținut pe termen lung, angajați pusi sa facă body double pt clienți lol și inventat cifre ca la loto, dar ce mă uimește e cât de slab funcționează verificările independente stiu cazuri când firme mari au scăpat tot din cauza lipsei unor audituri făcute temeinic nu doar rapoarte frumoase pentru investitori deci ar trebui reguli mai stricte pt inventarare fizică și cross check la certificatele diamantelor, plus acces mai ușor la anchete financiare când dispar sume mari nu doar când se bifează niște criterii rigide sunt convins că multe dintre metodele folosite aici pot fi detectate mai devreme cu controale surprise și audituri forensice obligatorii la anumite praguri, iar retragerile personale masive din conturi ar trebui urmărite imediat și blocate temporar pana se clarifica situația, vezi să nu plece toți cu banii, și da e frustrant că poliția zice nu e prioritar, chestia asta ar trebui regândită pt a nu transforma frauda sofisticată în sport national pentru înșelători
Nu-mi vine să cred cât de ușor se pot vinde aparențele; te uiți la poze cu magazin fain, omul la tv, și gata, harți de bani. Și da, mi se pare ciudat că Poliția zice „nu e prioritate” — chestia asta ar trebui reexaminată, mai ales când dispar sume mari și există dovezi de manipulare a stocurilor; ar fi bine ca investitorii să poată cere audituri independente încă dinainte de a investi masiv. Oricum, lecția clară e: due diligence real, nu doar PR, iar autoritățile poate trebuie niște criterii mai flexibile ca sa nu piardă urmele când schemele sunt sofisticate, vezi să nu…