Americanii au eliminat contraceptive în valoare de 9, 7 milioane de dolari, achiziționate de USAID pentru programe umanitare, iar povestea are implicații politice și umanitare care pornesc din birourile din Washington și ajung în sate africane. Decizia, luată în timpul administrației Trump, a vizat comprimate anticoncepționale, dispozitive intrauterine și implanturi hormonale cumpărate înainte ca guvernul american să renunțe la finanțarea acestor produse pentru țările cu venituri mici.
Achizițiile făcute anterior au devenit, din perspectiva administrației, redundante după ce s-au rescris criteriile privind ce se consideră asistență internațională „care salvează vieți”. În loc să fie redistribuite sau donate, stocurile evaluate la aproape 10 milioane de dolari au fost distruse. Documente interne consultate de New York Times arată că mai multe organizații internaționale s-au oferit să le achiziționeze sau să le primească ca donație, iar chiar ministerul belgian de externe a purtat discuții cu ambasada SUA pentru a găsi rute alternative de livrare. Negocierile nu au avut succes și decizia de distrugere, luată încă din iunie, a rămas în vigoare. Operațiunea a implicat costuri suplimentare: distrugerea a costat aproximativ 167.000 de dolari.
Reacțiile din sectorul sănătății sexuale și reproductive au fost dure. Federația Internațională pentru Planificarea Familială a catalogat măsura drept o formă de coerciție reproductivă, avertizând că eliminarea acelor contraceptive ar putea genera 174.000 de sarcini nedorite și aproximativ 56.000 de avorturi nesigure în cinci țări africane menționate: Kenya, Tanzania, Mali, Zambia și Republica Democrată Congo. Aceste estimări se bazează pe analiza impactului reducerii accesului la mijloace de prevenire a sarcinii în comunitățile deja vulnerabile.
Din perspectiva guvernului american, argumentul a fost că produsele nu se încadrau în definiția de asistență „salvatoare de vieți” folosită pentru alocarea ajutoarelor internaționale. Această schimbare de abordare reflectă o politică mai largă a administrației respective privind finanțarea programelor de sănătate reproductivă și a contracepției.
Cazul ridică întrebări practice și etice: ce opțiuni au avut marile agenții internaționale când bunurile erau deja achiziționate, cât costă în realitate implementarea unei politici care elimină produse utile și ce efect au astfel de decizii asupra sănătății populațiilor din țările beneficiare. De asemenea, exemplul arată cât de rapid pot politicile interne ale unui donator major să reconfigureze lanțuri logistice globale și să genereze costuri financiare și umane neașteptate.
Federația Internațională pentru Planificarea Familială, ministerul belgian și alte organizații au încercat să salveze stocurile; ofertele lor demonstrează că există canale și parteneri dispuși să preia astfel de produse, dar barierele diplomatice și juridice pot bloca soluții practice. În plus, costurile de distrugere de 167.000 de dolari adaugă o notă de absurd: s-a plătit pentru ca bunuri cumpărate să nu fie utilizate, deși erau destinate prevenirii problemelor de sănătate publică.
Acest episod evidențiază discrepanța dintre intențiile declarate ale ajutorului internațional și modul în care politicile administrative le pun în practică. Legile, definițiile formale și schimbările guvernamentale pot schimba rapid ce este considerat „asistență” și ce nu, cu efecte directe asupra serviciilor locale de sănătate. Astfel de decizii afectează lanțuri de aprovizionare, parteneriate diplomatice și, în ultimă instanță, viețile oamenilor din comunitățile vizate.
Federația Internațională pentru Planificarea Familială a estimat numerele privind sarcinile nedorite și avorturile nesigure, iar țările menționate în documente, Kenya, Tanzania, Mali, Zambia și Republica Democrată Congo, ar fi resimțit cel mai mult impactul. Suma inițială de 9, 7 milioane de dolari și costul operațiunii de distrugere sugerează o risipă evidentă: investiții realizate pentru a susține sănătatea reproductivă, ulterior anulate administrativ.
Pe de o parte se discută din punct de vedere tehnic despre definiții bugetare și priorități în ajutorul extern; pe de altă parte sunt consecințele asupra furnizării serviciilor medicale la nivel local. Când un donator major schimbă regulile, organizațiile de la fața locului rămân adesea să gestioneze efectele. În istoria asistenței internaționale există numeroase exemple în care decizii politice din capitale au afectat direct programe medicale din teren.
USAID a achiziționat produsele înainte de schimbarea politicii; rezultatul a fost distrugerea stocurilor și pierderi financiare și umane previzibile. Miza rămâne accesul la mijloace de planificare familială pentru populații vulnerabile și modul în care politicile globale pot proteja sau submina acest acces.
Elementele cheie ale situației sunt: Federația Internațională pentru Planificarea Familială, estimările de 174.000 de sarcini nedorite și 56.000 de avorturi nesigure, implicarea ministerului belgian și suma de 9, 7 milioane de dolari, toate ilustrează ce se întâmplă când deciziile politice nu sunt aliniate cu nevoile operaționale. Ce se va întâmpla pentru programele afectate depinde de reacțiile diplomatice și de capacitatea organizațiilor de a identifica alternative viabile.
Crezi că alte state sau organizații ar fi putut interveni mai eficient pentru a preveni distrugerea acelor contraceptive?
Fii primul care comentează