Situația legată de o companie importantă din industria lactatelor din Ungaria a atras atenția: guvernul maghiar a interzis Hellenic Dairies, un grup grec, să preia Alföldi Tej Kft., care gestionează aproape 20% din achizițiile de lapte crud din Ungaria. Măsura vizează securitatea aprovizionării cu alimente pentru familiile din Ungaria și ridică probleme privind proprietatea locală, suveranitatea economică și fluxurile comerciale regionale.
Alföldi Tej Kft. este un actor important pe piața internă a laptelui crud, iar autoritățile au motivat că trecerea firmei în mâini străine ar putea provoca perturbări: laptele crud ar putea fi exportat, produsele locale recunoscute ar putea dispărea de pe rafturi și prețurile pentru consumatorii maghiari ar putea crește. Oficialii au considerat că cedarea controlului asupra unei astfel de capacități de achiziție ar amenința stabilitatea lanțului intern de aprovizionare cu lactate. Decizia a urmat unei notificări oficiale primite pe 5 iunie, conform Ministerului Economiei Naționale, potrivit căreia un grup cu capital străin intenționa să cumpere 100% din Alföldi Tej, companie cu sediul în Székesfehérvár și anterior deținută de investitori maghiari.
Reacția a fost promptă: ministerele implicate, în special Ministerul Agriculturii, au analizat contractul și au constatat că tranzacția ar putea pune în pericol interesele statului. Consiliul Produselor Lactate și alte agenții de stat au susținut interzicerea. Măsura pune accent pe păstrarea proprietății private locale; proprietarii cooperativelor, aproape șaizeci de membri, întrucât afacerea funcționează sub formă de cooperative, i-au propus statului chiar să cumpere compania pe aceleași condiții oferite de Hellenic Dairies. Guvernul nu a luat încă o decizie finală în acest sens, iar Gergely Gulyás, ministrul cancelariei, a afirmat că menținerea proprietății private locale este prioritară, dar achiziția de către stat rămâne o opțiune dacă păstrarea în proprietate privată nu este posibilă.
Contextul legislativ este relevant: notificarea privind intenția de cumpărare trebuia făcută în baza unui sistem de autorizare a investițiilor străine în capital, modificat în iulie. Anterior, legislația prevedea un drept obligatoriu de preemțiune pentru stat, dar acel mecanism a fost eliminat din lege. Totuși, autoritățile au folosit noile prevederi pentru a lansa investigații și a bloca tranzacția pe motive de interes național. Portalul Telex nota încă din iulie că această abordare guvernamentală ar putea urmări tocmai blocarea accesului unei companii străine la o firmă lactată maghiară, iar acum investigația este în desfășurare.
Decizia Ungariei apare într-un moment în care, în regiune, se discută intens despre schimbări de proprietate în sectorul lactatelor. În România, de exemplu, Consiliul Concurenței analizează transferul FrieslandCampina, unul dintre cei mai importanți jucători locali, către Bonafarm Group din Ungaria, deținut de persoane apropiate lui Viktor Orbán. Tranzacția include branduri cunoscute precum Napolact și facilități de producție din Cluj și Târgu Mureș. Astfel de mișcări transfrontaliere în industrie ridică întrebări similare despre securitatea lanțurilor de aprovizionare, suveranitatea economică și impactul asupra prețurilor și ofertei de produse pentru consumatorii locali.
Pe scurt, cazul Alföldi Tej evidențiază tensiunea dintre deschiderea investițiilor străine și dorința statelor de a proteja active strategice din lanțurile alimentare. Propunerea cooperativelor ca statul să cumpere firma arată că există și soluții interne luate în considerare pentru păstrarea controlului la nivel local. În același timp, situația scoate în lumină diferențele de reglementare și instrumentele pe care guvernele le pot folosi pentru a interveni în tranzacții economice considerate sensibile.
Alföldi Tej apare ca un nod critic: aproape 20% din laptele crud al țării tranzitează prin această companie, iar orice schimbare de proprietate poate avea efecte palpabile în magazine și în buzunarele consumatorilor. Sumele exacte ale ofertei nu au fost făcute publice, iar investigațiile agențiilor de stat continuă. Totodată, exemplul tranzacției FrieslandCampina, Bonafarm subliniază că astfel de mutări nu sunt izolate în Europa Centrală și de Est și că legăturile dintre companii din regiune pot provoca reacții politice și economice.
Ce va urma depinde de decizia guvernului maghiar și de eventualele mișcări ale statului sau ale cooperativelor, care vor arăta cum se poate echilibra protecția intereselor naționale cu necesitatea investițiilor și restructurării companiilor aflate în dificultate. Rămâne de văzut dacă modelul maghiar va inspira sau va îngrijora autoritățile și investitorii din țările vecine, unde negocieri similare sunt deja analizate de regulatori.
Alföldi Tej constituie un exemplu concret despre cum o companie aparent tehnică din sectorul lactatelor devine punct central al unor decizii de politică economică și industrială. Acțiunea autorităților maghiare pune în discuție nu doar proprietatea activelor, ci și gestionarea lanțurilor alimentare, protejarea brandurilor locale și politica față de investițiile străine. Care ți se pare soluția optimă în astfel de cazuri: protejarea proprietății locale, vânzarea controlată către investitori străini sau intervenția statului prin achiziție?
Fii primul care comentează