Un spectacol cu scop politic: justițiari autoproclamați anti-migranți, fenomenul periculos care se răspândește în Europa

Grupuri autoproclamate de „justițiari” apar acum în mai multe orașe europene și pretind că protejează comunitățile împotriva migranților; reportaje din Islanda, Polonia, Țările de Jos, Irlanda de Nord și România arată cum aceste acțiuni au impact real asupra fricii publice și asupra discursului politic. Voi trece prin cazurile principale și ce spun specialiștii, fără sunet de sirenă, dar cu claritate.

La Reykjavík, o seară de vineri s-a transformat într-un spectacol în stradă: o duzină de bărbați îmbrăcați în tricouri negre, cu simboluri de extremă dreaptă, au mărșăluit prin centrul orașului. Imaginile au fost virale, așa cum se întâmplă când cineva combină nocturnele cu o doză de teatralitate. Situații similare s-au înregistrat la granița dintre Polonia și Germania și în Țările de Jos, unde grupuri care se autointitulează patrule cetățenești au declarat că vor împiedica solicitanții de azil să treacă. La Belfast, în Irlanda de Nord, astfel de patrule au cerut acte de identitate migranților și persoanelor de culoare, generând tensiuni și temeri în comunități.

Specialiștii descriu aceste acțiuni drept parte a unui nou val de patrule anti-migranți, care, deși se revendică ca forțe de protecție, au efecte contrare: amplifică teama și oferă teren de propagandă pentru extremele politice. Tore Bjørgo, profesor la Universitatea din Oslo, spune că majoritatea acțiunilor sunt simbolice și nu opresc migrația sau nu cresc siguranța. Mai degrabă sunt un spectacol pentru mass-media folosit pentru a atrage atenție și membri noi. Iar spectacolul chiar are priză: imagini cu persoane mascate, bâte, lanțuri sau bețe de baseball filmate pe străzi iluminate spectaculos se răspândesc rapid pe rețele.

Există și episoade unde retorica a degenerat în violență. În provincia Murcia din Spania, zeci de indivizi înarmați au ieșit pe străzi ca să „vâneze” persoane de origine străină, iar la Belfast au existat campanii de intimidare îndreptate împotriva migranților și a persoanelor de culoare. La granița Poloniei cu Germania, sute de oameni s-au organizat pentru a bloca presupuse sosiri de solicitanți de azil. În Olanda, în iunie, membri ai unor patrule cu veste reflectorizante au oprit mașini în zone unde se găsesc centre pentru solicitanți și au cerut documente de la șoferi și pasageri.

Guvernele și ONG-urile denunță aceste acțiuni, punând leul la zid pe motiv că sunt alimentate de frică și dezinformare. În Spania, înainte de tulburări, mesajele rasiste pe rețelele sociale au crescut cu 1.500%. În Polonia, Fundația Helsinki pentru Drepturile Omului a avertizat despre o narațiune politică radicalizantă care prezintă migrația ca pe o amenințare, nu ca pe o problemă complexă cu fațete economice, umanitare și juridice.

Deși mulți dintre acești „justițiari” nu recurg imediat la violență, stilul lor paramilitar și prezența unor persoane cu antecedente penale sporesc teama. Cercetări din Norvegia (2016) au arătat că un număr important dintre membrii unor astfel de grupuri aveau antecedente pentru violență domestică, trafic de substanțe sau furturi. Sindicatul polițiștilor din Islanda a raportat amenințări serioase venite din partea unor patrule anti-migranți, inclusiv afirmații îngrijorătoare la adresa unor femei. În practică, deși aceste grupuri sunt relativ mici numeric, ele obțin o vizibilitate disproporționată prin materialele postate online; imaginile ajung la milioane de oameni și sunt preluate de tabloide.

Sociologii atrag atenția că modul în care sunt prezentate aceste acțiuni schimbă percepțiile: refugiații și solicitanții de azil ajung portretizați ca probleme de securitate, nu ca persoane care pot avea nevoie de sprijin. Dr. Matthijs Gardenier de la Universitatea Paul-Valéry arată că această încadrare modelează opinia publică și poate orienta voturile către partide de extremă dreaptă. În esență, patrulele devin parte dintr-un ecosistem informațional care susține ideea zidurilor și a restricțiilor mai dure la frontiere.

România nu este ferită de această dinamică. Un livrator originar din Bangladesh a fost recent agresat în București, incident care a provocat indignare publică și dezbateri despre siguranța migranților. Cazul a alimentat discuții despre creșterea intoleranței și despre riscul actelor xenofobe. În același timp, pe rețele au apărut teorii că filmarea agresiunii ar fi fost trucată, încercare de minimalizare observată și în alte contexte.

Contextul politic local nu ajută: cu puțin timp înainte de atacul din Capitală, deputatul AUR Dan Tanasă a postat pe Facebook o încurajare pentru români să refuze livrările venite de la angajați care nu sunt români. Postarea a devenit virală, iar polițistul Marian Godină a anunțat o plângere penală împotriva lui pentru incitare la violență, ură sau discriminare, conform Codului Penal. Tot în ultima perioadă, liderul AUR George Simion a lansat un sondaj online legat de posibila expulzare a unor cetățeni pakistanezi implicați într-un incident cu lebede pe râul Argeș, iar Diana Șoșoacă a vorbit despre așa-zisa „înlocuire planificată” a populației române. Astfel de mesaje contribuie la polarizare și la transformarea problemelor punctuale în teme de campanie.

Ce rămâne clar din toate aceste întâmplări este că patrulele autoproclamate nu rezolvă problema migrației și, în multe cazuri, creează un mediu mai închis și mai temător. Ele oferă imagini clare pentru rețelele sociale și mesaje pe care forțe politice radicale le pot folosi pentru a-și susține agenda. Rămâne întrebarea ce soluții publice, juridice și de comunicare pot contracara atât dezinformarea, cât și intimidarea în stradă.

Crezi că autoritățile fac suficient pentru a împiedica astfel de grupuri să acționeze sau e nevoie de alte măsuri?