Amprenta vulcanică a Mării Egee a revenit în atenție după ce cercetători de la UCL și parteneri au clarificat cine, ce și unde: 25.000 de cutremure în jurul insulelor Santorini, Amorgos și Anafi au fost cauzate de o rocă topită care a circulat timp de trei luni printr-un canal subteran. Povestea leagă memoria singurului mare cutremur din zonă, cel din 1956 de magnitudinea 7, 7, de frica recentă a localnicilor și turiștilor care au fugit în ianuarie 2025, precum și de noile instrumente științifice, fizică combinată cu inteligență artificială, folosite pentru a înțelege mai bine ce se petrece sub fundul mării.
Echipa a transformat fiecare seism într-un fel de senzor virtual și a aplicat învățarea automată pentru a descoperi tipare pe care metodele clasice le-ar fi omis. Dr. Stephen Hicks de la UCL spune că această punere împreună a principiilor fizice cu AI oferă o imagine mult mai clară a mișcărilor interne ale scoarței. Studiul a apărut în revista Science, iar autorul principal, Anthony Lomax, afirmă că cutremurele au funcționat ca instrumente care transmit informații despre procesele din adâncime.
Activitatea a început în ianuarie 2025 sub Santorini, Amorgos și Anafi și a totalizat zeci de mii de tremurături, multe dintre ele cu magnitudini peste 5, 0. Mulți turiști au părăsit insulele, iar localnicii s-au temut de o posibilă erupție a vulcanului subacvatic Kolumbo. Oamenii de știință au construit o hartă tridimensională a regiunii și au cartografiat evoluția modelelor seismice, analizând mișcarea și tensiunile din scoarță pentru a obține un model detaliat al roiului seismic.
Rezultatele indică o mișcare predominant orizontală a magmei: roca topită s-a deplasat din zona Santorini spre Kolumbo printr-un canal lung de aproximativ 30 de kilometri, situat la mai mult de 10 kilometri sub fundul mării. Magma a parcurs în jur de 20 de kilometri în plan orizontal prin scoarță, iar volumul transportat ar fi fost echivalentul a circa 200.000 de piscine olimpice, o comparație menită să facă dimensiunile fenomenului mai ușor de imaginat. Aceste intruziuni magmatice au fracturat straturi de rocă și au declanșat miile de cutremure înregistrate.
Metoda aplicată a folosit fiecare eveniment seismic ca pe o mică bucată de informație: AI a căutat tipare în milioanele de înregistrări, iar fizica a oferit cadrul pentru interpretare. Această abordare permite diferențierea cauzelor diverse ale mișcărilor tectonice și vulcanice și poate fi transferată în alte zone vulcanice pentru a învăța din fiecare roi seismic. BBC a raportat că combinarea analizei fizice cu învățarea automată ar putea sprijini previzionarea erupțiilor vulcanice, iar echipa consideră că, ori de câte ori apar cutremure, datele pot fi folosite pentru a identifica cauza cea mai probabilă.
Deocamdată, activitatea a scăzut: magma a rămas adânc, la peste 8 kilometri sub suprafață, ceea ce sugerează că topitura s-a blocat și s-a răcit în scoarță. Rămâne însă realitatea bine cunoscută de vulcanologi: magma poate urca rapid și provoca erupții în ore sau zile, dar poate și să rămână activă perioade îndelungate, așa cum a arătat activitatea recentă din sud-vestul Islandei. Metoda publicată în Science oferă un nou instrument de monitorizare, dar nu transformă imediat predicția în certitudine.
Studiul din revista Science folosește cele 25.000 de cutremure ca senzori virtuali pentru a reconstrui o deplasare masivă de magmă prin scoarță. Demersul evidențiază două aspecte: pe de o parte, cât de mult pot dezvălui datele seismice despre procesele profunde, și pe de altă parte, cât de utilă devine inteligența artificială atunci când este integrată cu principii fizice solide, precum descrierea mișcării orizontale a magmei sub Santorini și Kolumbo. Cum crezi că ar trebui folosite aceste tehnici pentru a informa mai bine autoritățile și populația din zonele vulcanice?
Fii primul care comentează