Turcia a propus o bază de lansare în Somalia în cadrul Programului Național Spațial al Turciei

Propunerea unei baze de lansare a revenit în atenție pentru Turcia: guvernul a demarat prima etapă de construcție a unei platforme de lansare proprii în Somalia, în nord‑estul Africii, urmărind să reducă dependența de furnizori externi și să obțină acces direct la lansări. Istoria lansărilor orbitale arată că poziția geografică contează de secole, de la Baikonur la Cape Canaveral, trecând prin Kourou și Alcântara, iar acum rațiunile tehnice și strategice îi apropie pe turci de Ecuator, unde rotația Pământului oferă un mic impuls rachetelor lansate spre est.

Termenul comunicat pare destul de clar: prima fază a construcției ar urma să dureze în jur de 12 luni, iar obiectivul este ca locația să fie operațională în primele luni ale anului 2027. Avantajul tehnic e simplu: cu cât ești mai aproape de Ecuator, cu atât viteza de rotație a suprafeței terestre e mai mare, iar lansarea spre est pornește cu un mic ajutor în plus. Rezultatul poate fi un consum mai redus de combustibil sau o masă utilă mai mare dusă pe orbită, același principiu pentru care Guyana Franceză sau baza Alcântara din Brazilia au fost preferate de alții, și, apropo, aceeași logică explică și importanța ieșirii la ocean, deoarece traiectoriile pot fi proiectate peste apă.

Somalia aduce avantaje practice: o coastă întinsă care permite traiectorii peste mare, ferestre de lansare mai flexibile datorită condițiilor meteorologice și un trafic aerian și maritim mai redus comparativ cu regiunile deja foarte aglomerate. Există însă o problemă internă pentru Turcia dacă ar face lansări regulate de pe teritoriul propriu: ar fi nevoită să traseze rute peste zone sensibile sau intens monitorizate, ceea ce complică foarte mult operațiunile. Aici se vede de ce o locație externă, apropiată de Ecuator și cu acces la ocean, poate fi tentantă.

Proiectul face parte din Programul Național Spațial al Turciei și urmărește reducerea dependenței de alți operatori pentru lansări. Realitatea ultimilor ani scoate în evidență problema: chiar și sateliți proiectați și construiți local au ajuns să fie lansați de furnizori externi, cu programări și costuri care scapă controlului proprietarului. Un exemplu recent este Türksat 6A, prezentat ca primul satelit de comunicații produs local, care a fost lansat cu o rachetă Falcon 9 în iulie 2024.

Din declarațiile oficiale rezultă că faza de fezabilitate și proiectare a fost încheiată, iar lucrările inițiale la șantier au început deja, sub coordonarea Ministerului Industriei și Tehnologiei împreună cu Agenția Spațială Turcă. Terenul ar fi fost alocat printr-un acord bilateral cu Somalia, iar planul depășește o rampă singulară: vizează construirea unei infrastructuri complete și a unui ecosistem industrial local pentru lansatoare, incluzând motoare, sisteme de propulsie, materiale și infrastructură la sol. Pe lângă componenta strict națională, proiectul are și o latură comercială, ideea este ca, după acoperirea nevoilor interne, locația să poată oferi servicii comerciale de integrare, testare și lansare pentru clienți internaționali.

Riscurile de securitate rămân însă un aspect important: investiția este pe termen lung și se desfășoară într-o regiune cu dinamici politice și de securitate complicate, ceea ce va cere măsuri și garanții pe termen lung.

Türksat 6A a plecat cu o rachetă Falcon 9 în iulie 2024. Inițiativa turcă pune în prim-plan tema autonomiei spațiale, combinată cu strategii comerciale și cu necesitatea unor parteneriate regionale stabile. Proiectul reflectă dorința de control al lanțului tehnologic, dar și riscurile logistice și de securitate implicate de mutarea unui segment critic al industriei spațiale într-o zonă nouă. Credeți că o bază de lansare în Somalia poate transforma poziția Turciei pe piața lansărilor spațiale?