Haosul din Fâșia Gaza continuă să provoace reverberații: luptători Hamas, militanți pro-israelieni și grupuri locale concurează să umple vidul de putere lăsat de recentul conflict, iar dinamica se modifică rapid atât în orașe, cât și în zonele rurale ale teritoriului. Această reîntoarcere la manevre interne are rădăcini istorice profunde în tensiunile dintre facțiunile palestiniene, intervențiile externe și presiunile economice care au modelat Gaza de decenii.
Hamas a început să desfășoare combatanți înarmați și forțe de poliție în mai multe puncte din Fâșie, încercând să-și reafirme controlul după acordul de încetare a focului semnat săptămâna trecută cu Israelul. Imagini apărute în regiune înfățișează zeci de membri ai grupării la un spital din sudul Gazei în dimineața în care au fost eliberați ostaticii israelieni, iar relatările de la fața locului consemnează împușcături și execuții în alte zone ale teritoriului. Canale Telegram asociate Hamas au susținut că „colaboratorii și trădătorii” sunt vizați, o aluzie la miliția sprijinită de Israel activă în zonă. Tot în weekend au izbucnit confruntări sângeroase între luptători Hamas și o familie influentă din orașul Gaza, semn că ordinea rămâne precară.
Deși aceste acte de violență par puțin probabile să rupă imediat acordul de încetare a focului, ele ridică întrebări serioase legate de dezarmarea Hamas, una dintre prevederile-cheie, dar vag conturate, ale pactului. De asemenea, ele pun presiune pe forța de stabilizare regională care urmează să fie trimisă în Gaza, o provocare logistică și politică majoră într-un teritoriu fragmentat.
Președintele SUA, Donald Trump, întrebat despre aceste relatări, a sugerat că acțiunile Hamas s-ar încadra totuși în limitele acordului de încetare. El a declarat că gruparea dorește să stopeze tulburările și că a primit aprobarea pentru o perioadă, subliniind totodată riscurile generate de haos atunci când milioane de oameni revin în clădiri demolate. Rămâne, însă, întrebarea cât de stabilă poate fi o astfel de tranziție.
Luni au fost consemnate progrese relativ concrete în primele etape ale acordului: Hamas a eliberat și transferat către Israel 20 de ostatici în viață, iar Israelul a început eliberarea a circa 2.000 de prizonieri, dintre care 250 executau pedepse lungi. De asemenea, sute de camioane cu ajutor umanitar și mărfuri comerciale au pătruns în Gaza începând de duminică, ceea ce a dus la scăderea prețurilor pe piețe. Situația alimentară rămâne însă gravă: în august, în anumite zone s-a declarat foamete, iar organizațiile umanitare solicită cantități mult mai mari de provizii urgente.
Distribuirea ajutoarelor se confruntă cu numeroase obstacole: jafuri comise de bande organizate sau de grupuri disperate complică eforturile marilor organizații, iar restricțiile impuse de Israel și operațiunile militare anterioare au îngreunat livrările. Forțele de Apărare Israeliene s-au reposiționat și controlează acum puțin peste jumătate din teritoriul Gazei. Restul terenului e în mare parte ruinat, populația fiind concentrată de-a lungul zonei de coastă al-Mawasi, din centrul devastat al teritoriului și în orașul Gaza. Oficialii israelieni și lucrătorii umanitari au spus că Hamas a păstrat, totuși, un control semnificativ în aceste trei arii, deși mult mai discret decât înainte.
Pierderile umane și cele de infrastructură au fost uriașe pentru gruparea militantă. Majoritatea comandanților de rang înalt și mediu, precum și mii de luptători de rang inferior, au fost uciși în cei doi ani de confruntări. Poliția a fost vizată, închisorile au fost distruse, iar ordinea publică a colapsat în multe locuri: familiile, clanurile, bandele și milițiile înarmate au câștigat teren, umplând spațiul lăsat de instituții slăbite.
La sfârșitul săptămânii, Hossam al-Astal, liderul unei noi miliții aliniate cu Israelul, a transmis un mesaj provocator către Hamas, afirmând că tunelurile acestuia sunt distruse și că organizația nu mai există, un mesaj postat pe rețelele sociale menit să consolideze imaginea noii forțe. Al-Astal nu a răspuns solicitărilor pentru comentarii ulterioare. De asemenea, Yasser Abu Shabab, liderul Forțelor Populare, o miliție susținută de Israel în sudul Gazei, pare vulnerabil; au apărut rapoarte neconfirmate despre lupte și împușcături între membrii facțiunii sale. Un oficial de securitate al Hamas a declarat că Abu Shabab este căutat și a menționat că unul dintre asistenții liderului fugar a fost „lichidat” în ultimele zile. Oficialul a adăugat că operațiunea de securitate va continua până la rezolvarea problemei și că nimeni nu va avea voie să încalce legea.
Ministerul de Interne din Gaza, controlat de Hamas din 2007, a transmis că depune eforturi pentru a restabili securitatea și stabilitatea, dar a deschis și „poarta pocăinței și amnistiei generale” pentru cei care s-au alăturat „bandelor” și nu au fost implicați în omoruri. Ministerul a cerut celor implicați să se predea serviciilor de securitate în termen de o săptămână pentru a-și regulariza statutul juridic și de securitate, sperând astfel să reducă violențele fără alte constrângeri majore.
Un detaliu notabil la eliberarea ostaticilor: doar unul dintre luptătorii care i-au escortat părea să afișeze simboluri ale Hamas, o insignă a brigăzilor Izz al-Din al-Qassam, unitatea de elită a aripii militare. Steagurile și banderolele Hamas au lipsit, spre deosebire de predările elaborate din trecut, folosite de Israel ca pretext pentru a relua operațiunile. Această discreție sugerează fie o schimbare de strategie, fie o încercare de a nu escalada scena internațională în aceste momente sensibile.
Tema centrală care iese la iveală din aceste evenimente este reconfigurarea puterii într-un spațiu devastat: cine controlează distribuția ajutoarelor, cine poate menține ordinea și cine are legitimitatea de a coordona reconstrucția vor decide soarta civililor rămași. Numele care au apărut, Hamas, Hossam al-Astal, Yasser Abu Shabab, și cifrele menționate, 20 de ostatici eliberați, circa 2.000 de prizonieri eliberați, sute de camioane cu ajutoare, arată că procesul este nu doar militar, ci și social și umanitar. Cât de repede vor funcționa mecanismele de stabilizare și cine va garanta că proviziile ajung la cei care au nevoie rămân întrebări deschise pentru zilele următoare. Ce crezi că ar trebui făcut pentru ca ajutoarele și reconstrucția să ajungă efectiv la oameni?
Fii primul care comentează