Nu este pentru prima dată când politica tarifară se resimte în coșul zilnic: vestea se referă la președintele Donald Trump, care a semnat un ordin executiv reducând retroactiv tarifele pentru mai multe produse alimentare importate în Statele Unite, iar această măsură a intrat în vigoare începând de joi săptămâna trecută. Contextul are rădăcini istorice: deciziile privind tarifele au modelat comerțul internațional de secole, de la tarifele protecționiste din secolul XIX până la acordurile moderne menite să armonizeze schimburile comerciale. Acum, economia globală și politica internă se întrepătrund din nou, iar modificarea tarifelor pentru alimente readuce în atenție costul vieții, lanțurile de aprovizionare și relațiile comerciale cu furnizori importanți precum Mexic sau Brazilia.
Ordinul semnat exclude anumite produse agricole de la tarifele „reciproce”, acele taxe care inițial porneau de la 10% și puteau ajunge până la 50%, dar nu le elimină definitiv. Prin urmare, nu este vorba de o scutire totală, ci de o reducere a impactului pentru anumite categorii. Un exemplu concret: roșiile din Mexic, un furnizor esențial pentru piața americană, rămân taxate cu 17%. Acest tarif a fost aplicat încă din iulie, după ce un acord comercial vechi de aproape trei decenii a expirat, iar imediat după introducere prețurile roșiilor au crescut. Aceasta ilustrează clar legătura directă dintre deciziile politice în materie de comerț și facturile gospodăriilor.
Numeroase dintre produsele exceptate înregistraseră deja creșteri de preț semnificative de la preluarea mandatului de către Trump, în parte din cauza tarifelor aplicate și în parte din cauza ofertei interne insuficiente. Brazilia, de exemplu, principalul furnizor de cafea pentru SUA, a fost supusă unor tarife de 50% începând din august. Ca efect, consumatorii americani au plătit aproape 20% mai mult pentru cafea în septembrie față de aceeași perioadă a anului precedent, potrivit datelor din Indicele Prețurilor de Consum. Practic, deciziile de politică comercială au transformat o ceașcă de cafea într-un indicator al fluxurilor comerciale.
Miza politică a acestei decizii nu este de neglijat: ordinul apare după sondaje în care alegătorii și-au exprimat nemulțumirile față de situația economică, iar aceste mișcări s-au reflectat în alegerile intermediare, unde democrații au obținut câștiguri în mai multe state. Înainte de semnare, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a explicat că măsurile vizează bunuri care nu se produc în cantități suficiente în Statele Unite, menționând explicit cafeaua și bananele. Astfel, rațiunea oficială a fost una pragmatică: reducerea poverii tarifare asupra produselor esențiale importate.
Pe plan extern, aceeași zi a adus și un anunț privind relațiile comerciale cu Elveția: administrația Trump și guvernul elvețian au convenit asupra unui nou cadru care prevede reducerea tarifelor pentru bunurile elvețiene la 15%, față de 39%. Această schimbare este importantă, deoarece 39% era una dintre cele mai ridicate cote aplicate între SUA și partenerii săi comerciali. Scena globală a comerțului reflectă astfel un amestec de presiuni interne și negocieri diplomatice, toate orientate către reducerea costurilor sau realinierea avantajelor comerciale.
Acțiunea privind tarifele arată că politica comercială se traduce foarte concret în prețuri pentru produse precum roșiile, cafeaua sau bananele, și că deciziile guvernamentale pot avea efect retroactiv. Este o lecție despre modul în care învățăturile economiei internaționale ajung direct în coșul de cumpărături: modificarea tarifelor afectează furnizorii, Mexic, Brazilia, Elveția, , lanțurile de aprovizionare și, în final, consumatorul american. Să luăm exemplul roșiilor din Mexic: aplicarea unui tarif de 17% după expirarea unui acord vechi, urmată de o creștere imediată a prețului, arată cât de fragilă poate fi stabilitatea prețurilor când relațiile comerciale se schimbă.
Trump a ales o abordare care reduce anumite taxe impuse asupra alimentelor, dar nu elimină în întregime povara tarifară pentru toate bunurile. Rămâne esențială evoluția ofertei locale, rezultatul negocierilor comerciale și deciziile viitoare ale administrației. Creșterea prețului cafelei cu aproape 20% în septembrie după impunerea tarifelor de 50% este un exemplu clar al consecințelor rapide. Ce va urma pentru consumatori și pentru relațiile comerciale cu Mexicul, Brazilia sau Elveția depinde de pașii pe care îi vor face Washingtonul și partenerii săi.
Reducerea tarifelor arată că mecanismele economice și politice sunt interconectate direct cu viața cotidiană: prețuri, disponibilitate și negocieri internaționale. Rămâne de urmărit cum vor influența aceste măsuri prețurile alimentelor pe termen mediu și cum se vor adapta furnizorii precum Mexic și Brazilia. Crezi că scăderea tarifelor va genera reduceri vizibile la raft pentru produsele menționate?
Fii primul care comentează