Încă de la începutul anilor ’90, proiecte energetice demarate în era comunistă au rămas ca niște monumente neterminate, iar acum atenția se mută în Mureș: Tribunalul Cluj a dispus oprirea lucrărilor la amenajarea hidroenergetică Răstolița, inițiată în 1989 și considerată ultimul mare proiect început în perioada regimului comunist. Măsura este provizorie și va rămâne în vigoare până la soluționarea definitivă a procesului intentat de organizațiile de mediu Declic și Bankwatch România, care solicită constatarea perimării autorizației de construire.
În ultimele luni proiectul a întâmpinat numeroase obstacole în instanță. În iunie acordul de mediu a fost suspendat, iar în iulie o hotărâre de Guvern care permitea defrișarea a peste 30 de hectare pentru Hidroelectrica a fost la rândul ei suspendată. Avocata organizațiilor reclamante, Roxana Mândruțiu, a declarat că oprirea lucrărilor era necesară pentru a evita posibile pagube ireversibile asupra mediului. Viviana Stoica, de la Bankwatch România, a adăugat că amenajarea ar afecta zece cursuri de apă, în timp ce contribuția la producția națională de energie ar fi sub 0, 1%. Astfel, dezbaterea nu e doar tehnică, ci și una privind raportul cost-beneficiu pentru mediu și comunități.
Pe de altă parte, autoritățile atrag atenția asupra proiectelor hidroenergetice deja avansate, blocate din cauza litigiilor. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a afirmat că mai multe proiecte similare, inclusiv Răstolița, se află într-o situație asemănătoare: aproape finalizate, dar oprite prin hotărâri judecătorești. El a menționat o capacitate totală de circa 350 MW care nu poate fi pusă în funcțiune din aceste motive. Guvernul a inclus Răstolița, la sfârșitul anului 2022, pe lista proiectelor de interes public major, cu posibilă finanțare prin programul european REPower EU, finanțare menită să ofere un impuls proiectului.
Răstolița are o istorie îndelungată: lucrările au început în 1989, investițiile realizate până acum depășesc 200 milioane de euro, iar proiectul era finalizat în proporție de peste 90%. Era programat să fie pus în funcțiune în noiembrie 2025. Planurile indicau o putere instalată de 35, 2 MW și o producție anuală de 46, 3 GWh, cu posibilitatea creșterii până la 117, 5 GWh. Guvernul susține că amenajarea ar sprijini producția de energie regenerabilă, ar reduce riscul de inundații și ar asigura alimentarea cu apă pentru localitățile din zonă.
Criticile ONG-urilor vizează documentația tehnică considerată depășită și impactul asupra ariilor naturale protejate. Organizațiile avertizează că pădurile vizate sunt cruciale pentru prevenirea inundațiilor, reducerea poluării și protecția biodiversității, iar tăierea lor ar putea produce efecte greu reversibile. Disputa pune în contrast argumentele despre protecția mediului și interesul pentru dezvoltarea energetică, precum și implicațiile economice ale unei investiții deja extrem de costisitoare.
Hotărârea instanței poate fi contestată, iar până la o decizie definitivă toate lucrările la amenajarea hidroenergetică Răstolița rămân suspendate. Cazul Răstolița ridică întrebări concrete despre modul în care gestionăm moștenirile investiționale din epoca comunistă: 200 milioane de euro deja cheltuiți, peste 90% finalizare și un proiect de 35, 2 MW versus potențialul impact asupra a zece râuri și păduri protejate. Rămâne de văzut dacă va prevala argumentul economic pentru punerea în funcțiune a unui obiectiv aproape finalizat sau cel al protecției mediului și actualizării documentațiilor tehnice. Tu ce părere ai: merită repornit un proiect atât de avansat dacă există riscuri pentru mediu sau ar trebui redirecționate resursele către soluții alternative?
Nu pare chiar ok să tăiem pădurea pentru 35 MW care oricum e sub 0,1% din producție națională. 🤔🌲⚖️
Da, au băgat deja 200 mil, dar dacă proiectul distruge cursuri de apă și ecosisteme, ce rămâne? Stiu, costuri sunk, dar nu rezolvăm problema cu încă un dezastru ambiental. Poate actualizează documentația, fac studii noi, sau redirecționează banii spre hydro smart sau solar + stocare.
Și btw, dacă e atât de aproape de final, se poate găsi o soluție tehnică mai puțin invazivă; dar nu cu defrișări masive.
îmi vine să plâng când citesc d-astea. totul începe în ’89 și parcă s-a oprit timpul aici, lucruri lăsate pe jumătate ca niște rani. da, s-au băgat 200 de milioane, da, pare păcat să se irosească, dar pădurile alea nu-s doar copaci, sunt oameni, râuri, amintiri. eu am crescut pe lângă un pârâu care acum e doar un șanț aproape uscat după vreo lucrare „esențială” — și știu cum se simte pierderea aia, e rece și tăcută.
nu zic să blocăm tot progresul, dar documentațiile alea vechi? probabil nu mai țin pasul cu ce știm azi despre mediu. și 10 cursuri de apă… pare mult pentru niște cifre care la consum național sunt aproape zero. oricum, mă gândesc că s-ar putea face ceva mai mic, mai atent, să nu devoreze pădurea. dar știi cum e: proiect deja „aproape gata”, presiuni politice, bani de justificat… și natura rămâne pe la coadă.
ce mă întristează cel mai tare e că vom decide din calcule și hârtii, nu din amintiri ale oamenilor de-acolo. cine știe poate se găsește o cale de mijloc, dar am senzatia că se joacă soarta unei bucăți frumoase din țară și nimeni n-o să-și mai aducă aminte de ce a fost odată acolo. trist, foarte trist.