Portarul Laurențiu Popescu a fost la un pas de a semna cu Tractor din Tabriz, însă tranzacția a eșuat din cauza unor documente întârziate transmise de clubul iranian, conform relatărilor din presa sportivă. Cazul amintește că transferurile internaționale se pot bloca din motive birocratice, nu doar sportive, iar fotbalul rămâne o combinație de talent, decizii și termene limită.
Marian Aioani, portar de 25 de ani de la Rapid, fusese inițial pe lista doritorilor, dar mutarea nu a mers înainte din cauza apropiaților jucătorului, care au refuzat oferta de a merge în Iran, o destinație considerată dificilă din diverse puncte de vedere. Ulterior, atenția s-a îndreptat spre Laurențiu Popescu, în vârstă de 28 de ani, legitimat la Universitatea Craiova. Popescu, care era titular înainte de numirea lui Mirel Rădoi, și-a pierdut postul și ar fi preferat să plece pentru a prinde minute; oferta celor de la Tractor părea convenabilă pentru toate părțile.
Problema a intervenit în Transfer Matching System, platforma folosită pentru înregistrarea oficială a tranzacțiilor. Conducerea clubului din Tabriz a încărcat documentele de transfer cu 38 de minute după încheierea perioadei oficiale de transferuri în Iran, care expirase pe 31 august. Din cauza acestei întârzieri, transferul nu a fost validat. Un exemplu clasic despre cum un ceas și un click pot decide între semnarea unui contract și rămânerea pe margine.
În acest sezon, Popescu nu a evoluat deloc pentru Universitatea Craiova. Titularul postului este acum Pavlo Isenko, iar ca rezervă apare Silviu Lung Jr. Reamintim că, în toamna trecută, Popescu fusese convocat și la echipa națională, situație apărută după ce Horațiu Moldovan ceruse staff-ului să rămână la fostul său club, Sassuolo. Potrivit transfermarkt, cota de piață a lui Laurențiu Popescu este de 1, 7 milioane de euro.
Acest episod evidențiază importanța aspectelor administrative în cariera unui fotbalist. Un transfer înseamnă mai mult decât negocieri și salarii; depinde de termene, documente și sincronizarea între cluburi. Uneori, un portar pierde oportunitatea de a juca din cauza unui formular depus după expirarea timpului. Trasând o paralelă cu fotbalul modern, o mutare ține la fel de mult de oameni și proceduri precum de performanță. Care crezi că ar trebui să fie principala responsabilitate atunci când un transfer e ratat din motive birocratice: clubul vânzător, cel cumpărător sau platforma care gestionează documentele?
daaar, serios, chestia asta cu 38 de minute e penibila. pai cine nu verifică la secundă? probabil aia din birou de la Tabriz erau deja obosiți, sau au avut o problemă cu netu’ sau cu semnătura digitală, nu știu… oricum, popescu avea nevoie de minute, clar, dar și agentul lui trebuia să tragă de timp mai bine. documentele astea, TMS, sunt OK dar dacă nu sunt încărcate cum trebuie, bam — gata tranzacția. pe de altă parte, clubul cumpărător tot are responsabilitate, trebuia sa fie pe faza, nu doar sa zică “gata trimitem” si apoi sa doarmă. cred ca e mix de vină: si iranienii, si staff-ul jucătorului, poate și comunicarea între cluburi. na, fotbalul e și birocratie, nu doar mingi și goluri. oricum, păcat pt el, 28 de ani e vârstă bună sa pleci, sa joace, nu sa stea pe bancă. vezi să nu… următoarea ofertă poate veni mai greu.