Mulți adulți, în special cei peste 60 de ani, ar trebui să știe ce este diverticuloza și cât de probabil este ca aceasta să progreseze spre diverticulită la nivelul colonului, mai ales în segmentul denumit colon sigmoid. Aceste mici formațiuni sunt cunoscute de zeci de ani, însă abia cu introducerea colonoscopiei și a tomografiei computerizate le putem evidenția clar și le putem diferenția de alte boli ale intestinului gros.
Diverticuloza înseamnă apariția unor mici săculeți sau buzunare pe peretele colonului, numiți diverticuli; cei mai frecvenți sunt în partea inferioară a colonului, zona sigmoidă. Majoritatea persoanelor nu resimt niciun simptom când există diverticuli, deoarece acestea nu sunt inflamate. Complicația apare când unul sau mai mulți diverticuli se infectează sau se inflamează, situație denumită diverticulită, care se manifestă prin dureri abdominale mai intense, febră și tulburări ale tranzitului intestinal. Pe scurt, diverticuloza este starea latentă, iar diverticulita reprezintă episodul în care apar complicații.
De ce se formează aceste buzunare? Cauzele sunt, de regulă, legate de creșterea presiunii în interiorul colonului, în special când tranzitul este lent. O dietă săracă în fibre, constipația cronică, hidratarea insuficientă, un stil de viață sedentar, obezitatea și înaintarea în vârstă cresc riscul. Există și factori genetici: unele persoane tinere pot dezvolta diverticuli din motive ereditare. Practic, când scaunul este mai tare și peristaltica este afectată, peretele colonului este supus unui efort crescut și pot apărea aceste excrescențe.
Multe cazuri rămân asimptomatice și sunt descoperite întâmplător, de exemplu în timpul unei colonoscopii. Când apar simptome, acestea pot include un disconfort ușor sau durere în partea stângă jos a abdomenului, balonare și modificări ale tranzitului, cum ar fi o constipație ușoară sau scaune mai moi. Semnele care impun consult imediat sunt durerea abdominală severă, febra, tulburările majore ale tranzitului sau sângerările digestive, deoarece pot semnala diverticulită sau complicații ce necesită intervenție.
Diagnosticul se pune pe baza investigațiilor: colonoscopia și tomografia computerizată abdominală sunt folosite pentru a vizualiza diverticulii și pentru a exclude alte afecțiuni, precum cancerul de colon. Dacă există suspiciunea unei complicații, pot fi indicate analize de sânge sau alte investigații suplimentare.
Tratamentul variază în funcție de severitate. În formele necomplicate, principalele măsuri sunt schimbările în alimentație și stil de viață: creșterea aportului zilnic de fibre prin fructe, legume și cereale integrale, hidratare corespunzătoare și activitate fizică regulată. În diverticulita ușoară, medicul poate prescrie antibiotice, analgezice și repaus alimentar. Dacă apar complicații precum abcese sau perforații, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Suplimentele cu fibre sau probiotice pot fi utile pentru unii pacienți, dar nu ar trebui luate fără recomandarea medicului, deoarece pot exista riscuri sau contraindicații; sfatul specialistului rămâne esențial.
Prevenția este importantă și eficientă: include un aport de fibre adaptat nevoilor adultului (orientativ 25–38 grame pe zi), hidratare regulată și mișcare zilnică, mersul pe jos sau înotul sunt opțiuni accesibile. Dovezile actuale arată că nucile și semințele nu agravează diverticuloza, deci nu trebuie eliminate din alimentație din start. De asemenea, controalele periodice la medic sunt recomandate, mai ales după vârsta de 45 de ani sau dacă există alți factori de risc.
Colonoscopia este una dintre investigațiile de bază pentru detectarea diverticulilor. Aportul recomandat de fibre, 25–38 grame pe zi, și controalele regulate după 45 de ani rămân măsuri practice și concrete de prevenție. Ai întrebări sau experiențe legate de simptome digestive sau controale preventive?
Fii primul care comentează